Slănină afumată, caltaboş, tobă, borş, mălai, gris, borcane pline cu zacuscă sau dulceaţă delicioasă, aşa cum numai în cămara bunicii se mai pot găsi, dar şi varză murată, sărmăluţe, tochitură moldovenească ori ciorbă de burtă la cutie sunt doar câteva dintre bunătăţile româneşti ce se pot găsi pe rafturile magazinelor pe care doi hunedoreni, stabiliţi de mai mult timp în Belgia, le-au deschis la Bruxelles.

Silvia Olari şi Daniel Ianoş, din Deva, au plecat din ţară cu gândul pe care îl au toţi românii care se stabilesc în străinătate, acela de a avea un trai mai bun. Au lăsat totul în urmă şi au luat-o aproape de la capăt în capitala Belgiei, unde, după ce au prins puţin „cheag”, au pus pe picioare o afacere care, ulterior, s-a dovedit a fi prosperă pentru ei, dar şi de bun augur pentru românii din Bruxelles. Au deschis, prima dată, un magazin, apoi încă două, în care vând produse tradiţionale româneşti, bucate aduse de acasă, din România. Deşi, la început, nu le-a fost deloc uşor, clienţii nu au întârziat să apară, cea mai mare parte dintre ei fiind români din Belgia, dornici să regăsească produsele pe care le cumpărau odată acasă şi de care au dus lipsă. Însă nu doar conaţionali de-ai noştri au început să treacă pragul prăvăliei cu steag românesc, ci şi belgienii care au prins gustul bucatelor de la noi, la mare căutare printre ei fiind produsele sută la sută naturale.

Se întâmpla în 2007, când cei doi hunedoreni au deschis primul magazin românesc la Bruxelles, singurul de acest gen din capitala Belgiei. Cum bucătăria belgiană nu este atât de bogată, iar românii din Belgia nu mai avuseră parte de aşa ceva până atunci, prăvălia deschisă de Silvia şi Daniel a fost pentru ei un fel de „mană cerească”. Când au văzut că are succes, cei doi hunedoreni au mai închiriat alte două spaţii, aşa că, acum, după opt ani, au ajuns să vândă bucate româneşti în trei locaţii din Belgia, toate magazinele fiind botezate simplu: „La Bunicuţa”, nume pe care Silvia l-a ales cu gândul la bunica ei, în cămara căreia găsea tot ce-i poftea inima. Din magazinele lor, clienţii pot cumpăra cam tot ce se poate aduce „la pachet” din România: de la alimente şi mâncăruri tradiţionale, până la cd-uri sau reviste româneşti.

Pufuleţii şi „Eugeniile”, la mare căutare

Silvia povesteşte că, în rândul românilor din Bruxelles cel mai bine se vând pufuleţii. „Ah, şi „eugeniile”! Iar în perioada sărbătorilor cererea e foarte mare la varză murată. Tone de varză murată vindem în acea perioadă, atât de mult se cumpără. Belgienii nu cumpără decât produse naturale sau vinuri. Cei care au vizitat România şi cunosc gustul bucatelor noastre mai iau zacuscă, cozonac sau dulceaţă. Ei (n.red. belgienii) nu sunt prea deschişi la nou. E mai greu până gustă prima dată ”.

Pe lângă români şi belgieni, magazinele celor doi hunedoreni sunt frecventate şi de polonezi, bulgari sau turci, care se dau în vânt după castraveţii, gogoşarii sau conopida murată, dar şi după seminţe prăjite ori mierea de albine. O mare trecere printre străinii de la Bruxelles mai au şi lactatele aduse de Silvia şi Daniel din România, preferată fiind brânza de burduf.

Un colţ de România

Printre rafturile magazinului cu produse româneşti nu se fac doar cumpărături, ci se deapănă şi poveşti de viaţă. Mulţi dintre clienţii care trec pragul „Bunicuţei” o fac şi fiindcă le amintesc de casă, de România pe care au lăsat-o în urmă, astfel că Silvia şi Daniel au ajuns să îi cunoască foarte bine pe cei mai mulţi dintre ei şi chiar să lege legături de prietenie cu o parte dintre aceştia. „La noi, omul vine şi să cumpere, dar şi să schimbe o vorbă bună în dulcele grai românesc. E ceva plăcut ce facem”, mai spune hunedoreanca stabilită în Belgia.

Şi pentru ca românii din Bruxelles care îi trec pragul să se simtă cu adevărat ca acasă, Silvia și Daniel au şi decorat interiorul a două dintre magazine cu obiecte tradiţionale, toate foarte vechi, duse în capitala Belgiei din România. Printre acestea se numără o vârtelniţă, o furcă cu fus, o socală, un teglăzău (n.red. fier de călcat) sau o neveditură din Bistriţa. „Toate obiectele pe care le-am expus pe pereţii magazinelor au o poveste şi sunt adunate de prin podul bunicilor. Am dus şi o rudă (scândură) de la o căruţă, pe care am prins-o pe un perete, ulcica în care făcea bunica lapte prins, până şi parul de la o claie l-am dus în Belgia”, mai spune Silvia Olari, zâmbind. „Belgienilor le place mult ce văd. Se arată încântaţi. Aşa reuşim să promovăm şi noi ţara noastră. Avem pliante din România, pe care le oferim fiecăruia în parte la plecarea din magazin”, adaugă aceasta.

Silvia Olari e stabilită în Belgia de mai bine de 12 ani. Cât a locuit în România a lucrat la Direcţia Agricolă din Deva. Acum spune că îi place ceea ce face şi se simte cu adevărat împlinită. S-ar mai întoarce acasă, în România, fiindcă îi lipseşte căldura de aici, „dar ce să faci într-o ţară în care ţi se pun atâtea piedici”. „Belgienii sunt oameni politicoşi, dar foarte reci, nu ca românii. Nici pomeneală, aici, să ceri o lingură de sare împrumut vecinului, cum se întâmplă în România. Eu m-am adaptat şi le respect legile şi obiceiurile, dar n-are cum ca gândul să nu îţi zboare şi către locul din care ai plecat”.