Povestea dramatică a fetiței evreice germane Anne Frank (13 ani), care a căzut victimă genocidului nazist în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, va fi făcută cunoscută hunedorenilor prin intermediul unei expoziții internaționale ce urmează să fie vernisată la Muzeul Castelul Corvinilor. Vizitatorii care vor trece pragul acestei expoziții vor putea afla frânturi din ororile prin care a trecut copila, toate consemnate într-un jurnal pe care l-a scris, vreme de aproximativ doi ani, într-o ascunzătoare din Amsterdam până să fie prinsă și deportată, împreună cu restul familiei sale, într-un lagăr de concentrare.

Intitulată „Anne Frank – O istorie pentru prezent”, expoziția va fi deschisă oficial luni, 25 aprilie, de la ora 12:00, la Muzeul Castelul Corvinilor, din Hunedoara. După succesul răsunător pe care l-a avut în celălalte orașe din țară, dar și de peste hotare, expoziția va fi prezentată și locuitorilor județului Hunedoara, interesați să afle povestea uimitoare a acestei fetițe. Mesajul expoziției nu este doar un capitol de istorie, ci se vrea unul educațional, pentru ca tânăra generație să înțeleagă unde pot duce prejudecățile, intoleranța și discriminarea.

Expoziția intinerantă este realizată de Anne Frank House, Olanda. În România, aceasta a fost lansată în 2014 și este prezentată de Asociația Tikvah din Oradea, cu sprijinul Claims Conference și Bernard Charitable Trust. În cadrul vernisajului, la Hunedoara, va fi proiectat filmul documentar „The Short Life of Anne Frank”, subtitrat în limba română. Acesta va putea fi vizionat de grupuri organizate de elevi, la cerere, pe perioada expoziției.

Opoveste zbuciumată de viață

Născută în 1929, la Frankfurt am Main, într-o familie evreiască, Annelies Marie „Anne” Frank a devenit cunoscută ca o figură -simbol a victimelor naziștilor datorită jurnalului pe care l-a scris înainte de a fi prinsă și dusă într-un lagăr de concentrare. Anne a fost a doua fiică a lui Otto Frank și a lui Edith Frank (născută Holländer). A avut o soră care era cu trei ani mai mare, Margot Frank. Odată cu venirea naziștilor la putere, tatăl său pregătise o ascunzătoare în locuința din Prinsengracht 263, de circa 50 de metri pătrați, a cărei intrare era camuflată cu o bibliotecă. Tatăl său, Otto, rugase câțiva apropiați să îi ajute cu alimente și alte lucruri necesare tot timpul cât au stat ascunși. Pentru a deruta autoritățile, își lăsaseră locuința în dezordine, cu un bilet care lăsa impresia că ar fi fugit în Elveția.

Cei ascunși au locuit mai bine de doi ani în ascunzătoare. În acest timp nu au putut ieși afară și trebuiau să aibă grijă să nu atragă atenția asupra ascunzătorii prin zgomote și lumină. Pe toată perioada cât au stat ascunși, Anne a scris tot prin ce a trecut într-un jurnal cu carouri alb-roșii, cu cheie, pe care îl primise cadou de ziua ei. În paginile jurnalului, fetița făcea cofidențe unei prietene imaginare, Kitty. Mai târziu, caietul cu notițe al Annei avea să devină un document istoric important al Holocaustului.

Jurnalul „în carouri”, publicat în milioane de exemplare

La un moment dat, au fost trădați, prinși și deportați și, din întreaga familie, a supraviețuit doar tatăl. Naziștii au venit la locuința familiei Annei, iar cei ascunși au fost duși la sediul Gestapo-ului, iar a doua zi transferați într-o închisoare și, mai tâziu, în lagărul de tranziție Westerbork. Pe 2 septembrie ’44, familia Frank a fost anunțată la apel că va ajunge la Auschwitz. Pe 3 septembrie, a plecat ultimul tren spre Auschwitz (cu 1.019 evrei).

La rampă, femeile și bărbații s-au văzut pentru ultima oară. Anne împlinise 15 ani cu trei luni înainte de sosirea la Auschwitz, scăpând astfel de o moarte imediată, deoarece 549 de pasageri, inclusiv toți cei sub vârsta de 15 ani, au fost trimiși direct la camerele de gazare. Cei 258 de bărbați și 212 de femei care scăpaseră de prima selecție au fost dezbrăcați, dezinfectați, rași și tatuați cu un număr. Anne, Margot și Edith Frank au fost trimise la blocul 29 din lagărul de femei Birkenau, unde au stat până în octombrie ’44, când au fost transferate la lagărul de concentrare Bergen-Belsen. În luna martie a anului următor, lagărul a avut o epidemie de tifos care se pare a omorât 17.000 de prizonieri. Printre victime s-au aflat și Anne și Margot.

Când războiul s-a sfârșit, jurnalul scris de Anne a fost predat tatălui său care s-a dedicat publicării acestuia. Din 1947, când s-a publicat pentru prima oară în Țările de Jos, jurnalul Annei Frank a fost tradus în peste 65 de limbi și s-a vândut în peste 30 de milioane de exemplare în întreaga lume.

Expoziția de la Muzeul Castelul Corvinilor, despre viața zbuciumată a acestei fetițe evreice, va putea fi vizitată de către doritori până în 10 mai.