„Ziua Națională a României” este sărbătorită pe data de 1 Decembrie, începând cu anul 1990. Această dată marchează un moment semnificativ în istoria țării, deoarece în anul 1918, la Alba Iulia, Marea Adunare Națională a adoptat hotărârea istorică de unire a Transilvaniei, Banatului, Crișanei și Maramureșului cu România.

La 1 decembrie 1918, Marea Adunare Națională de la Alba Iulia, constituită din 1.228 de deputați și susținută de peste 100.000 persoane venite din toate colțurile țării, a hotărât Unirea Transilvaniei, Banatului, Crișanei și Maramureșului cu Regatul Român. Această decizie a fost făcută publică prin Rezoluția de la Alba Iulia, document istoric prin care s-a înfăptuit visul de veacuri al poporului român: România Mare.

În documentul citit de Vasile Goldiș se arată că: „Adunarea națională a tuturor românilor din Transilvania, Banat și Țara Ungurească, adunați prin reprezentanții lor îndreptățiți la Alba Iulia în ziua de 18 noiembrie / 1 decembrie 1918, decretează unirea acelor români și a tuturor teritoriilor locuite de dânșii cu România. Adunarea proclamă îndeosebi dreptul inalienabil al națiunii române la întreg Banatul, cuprins între Mureș, Tisa și Dunăre.”

Legea Unirii a fost ratificată prin decret de lege, la 11 decembrie 1918 de cãtre Regele Ferdinand, fiind votatã de Adunarea Deputaţilor în şedinta din 29 decembrie 1919, în unanimitate.

Anterior, în perioada cuprinsă între anii 1866 – 1947, “Ziua Națională a României” era celebrată la data de 10 Mai, iar mai apoi, între anii 1948 și 1989, pe toată durata regimului comunist, la data de 23 august.

În 1990, Parlamentul României a hotărât prin Legea nr. 10 din 31 iulie, proclamarea zilei de 1 Decembrie ca “Zi Națională a României”, legea fiind publicată în Monitorul Oficial nr. 95 din 1 august 1990. Această prevedere a fost reluată de Constituția României din 1991, articolul 12, alineatul 2.