Necazul s-a abătut asupra unei familii cu cinci copii din localitatea hunedoreană Hărău
Locuinţa lor, ridicată cu multă trudă, a fost cuprinsă de flăcări nimicitoare care nu au lăsat mai nimic în urmă, decât scrum şi o fundaţie din beton plină acum de cenuşă
O familie din localitatea hunedoreană Hărău a rămas pe drumuri, după ce casa le-a fost distrusă complet într-un puternic incendiu, izbucnit, se pare, de la coşul de fum. Flăcările au cuprins imobilul şi într-o jumătate de oră acesta a ars din temelii, focul lăsând în urmă doar scrum. Odată cu casa, focul a înghiţit şi toate lucrurile pe care le avea familia Gavrilă, începând de la mobilă, electronice, până la haine, caiete şi cărţi alte copiilor, documente importante şi aşa mai departe. Ei au reuşit să se salveze, privind neputincioşi de pe margine cum toată agoniseala lor din ultimii ani ardea, fără să mai poată face nimic. Degeaba s-au luptat pompierii să mai salveze ceva. Cum casa era construită din lemn, aceasta a ars ca o torţă, flăcările extinzându-se rapid.
Nenorocirea s-a petrecut la mijlocul săptămânii trecute, iar acum, la fix şapte zile de la producerea ei, soţii Gavrilăşi cei cinci copii ai lor locuiesc pe unde pot, la vecini şi la rude. Aruncat în pragul deznădejdii, capul familiei, Mircea Gavrilă, se gândeşte cum ar putea să construiască o altă căsuţă pentru cei dragi lui. Însă, pentru a-şi împlini acest vis, el are mare nevoie de ajutor.
INCENDIUL
Sprijinit de soţia sa, Mircea Gavrilă a muncit ani la rând pentru a-şi ridica o căsuţă la Hărău. Au reuşit să construiască o locuinţă pe placul lor, cu trei camere mari pentru ei şi cei cinci copii ai lor, şi o bucătărie utilată cu cele necesare. Doar că, un incendiu puternic le-a distrus absolut tot, într-o jumătate de oră.
Mircea Gavrilă era la serviciu când a primit vestea năucitoare. L-a sunat un vecin şi i-a zis la telefon că locuinţa lui a luat foc. Pur şi simplu, bărbatului nu i-a venit să creadăşi, într-un suflet, a pornit în drum spre casă să vadă dacă cele auzite într-adevăr se confirmă. Şi, din păcate, aşa era.
Când s-a dezlănţuit focul în casă era mezina familiei, fetiţa cea mică în vârstă de patru ani a soţilor Gavrilă, împreună cu bunica ei. Femeia a scos-o imediat afară pe cea mică, fără să mai apuce să mai ia ceva. „În casă se afla fetiţa cea mică, de patru ani, şi cu soacra mea, mama soţiei. Eu plecasem dimineaţa, la ora 05:00, la serviciu, la Zlatna, la o carieră. Şi, pe la ora 09:00 şi ceva, m-a sunat vecinul şi mi-a spus să vin repede că mi-a luat foc casa. Am crezut că e o glumă proastă, dar, din păcate, era chiar adevărat şi am plecat. Nu a durat o jumătate de orăşi a ars tot. Casa a fost distrusă în totalitate, după cum puteţi vedea. Nu s-a mai putut recupera nimic, nici măcar o lingură, niciun bun. Nimic. Tot ce era în imobil s-a distrus, haine, lucruri, acte. Asta a fost. Într-o jumătate de oră a ars în întregime şi ce a mai rămas se poate vedea, fundaţia şi cam atât”, povesteşte Mircea Gavrilă, în timp ce ne arată, creionând în aer spre betonul plin acum de cenuşă, unde erau dormitoarele copiilor, al lui şi al soţiei sale, bucătăria şi holul din faţă. „Aici era un coridor lung, iar în partea cealaltă bucătăria, camere de zi şi dormitoarele copiilor, toate parchetate şi mobilate. De altfel, mobila chiar o cumpărasem de vreo trei ani”, mărturiseşte bărbatul.
URMĂRI
Chiar dacă a trecut deja o săptămână, locul parcă încă mai miroase a ars. În dreapta, balansoarele copiilor stau pustii, legănate acum doar de vânt atunci când suflă cu putere. Grătarul construit în curte aminteşte de zilele bune, trecute, ale familiei, când totul părea aproape perfect, iar munca lor părea să îşi arate roadele, înainte ca focul să le distrugă tot. Mircea Gavrilă priveşte în gol. Spre casa arsă (sau ce a mai rămas din ea), spre colţul grădinii, apoi ne povesteşte cu câte eforturi a reuşit să construiască locuinţa şi cum a cumpărat terenul în urmă cu 11 ani. „O aveam (n.red. casa) de vreo 11 ani. Am construit-o, după ce am cumpărat acest teren. Nu a fost uşor. Eforturile au fost mari. Am luat bani cu împrumut pentru a-l putea cumpăra, fiindcă era numai un singur câştig lunar, soţia mea nelucrând fiind nevoită să aibă grijă de copii. Şapte persoane trăim din salariul meu de 840 de lei şi e destul de dificil, mai ales că am patru copii la şcoală, fata cea mare, de 16 ani, e la liceu la Deva şi trebuie să facă naveta (…) În momentul de faţă, după ce casa ne-a ars, locuim la nişte vecini, eu şi soţia, iar copiii mei la soacra mea, pe strada cealaltă. Chiar i-am spus şi soţiei mele că eu nu cred că o să mai reuşim să construim ceva, pentru că nu avem din ce. Deocamdată, asta e situaţia”, mai zice Mircea Gavrilă, oftând.
Bărbatul ţine în mână câteva fotografii în care apare locuinţa făcută scrum. Nu a avut curaj să calculeze cam la cât se ridică toată paguba. Cum casa nu era asigurată, nu a primit niciun leu drept despăgubire. „Am rămas cu fundaţia, cu betonul ăsta, şi atât”, spune bărbatul.
PERSPECTIVE
Cu agoniseala pierdutăşi cu cinci copii rămaşi pe drum, familia Gavrilă are de înfruntat acum o problemă care ar părea fără nicio rezolvare pentru mulţi. Soarta nu a fost de partea lor nici în urmă cu 11 ani, când au mai primit o altă „palmă”. Atunci locuiau într-o casă naţionalizată din Bălata de unde au fost evacuaţi. „Atunci am primit termen 15 zile să eliberăm imobilul. Şi atunci a fost o altă „încercare”, fiind puşi în situaţia să ieşim în drum cu doi copii. Nu aveam unde merge şi am pornit de la zero. Acum e mai greu să o luăm de la capăt, că sunt cinci copii, nu mai sunt doi, dar trebuie să nu ne descurajăm”, adăugă Mircea Gavrilă care, în ciuda necazului prin care trece, în momentul de faţă, împreună cu familia sa, încă mai are forţa şi energia de a o lua de la capăt. „Momentan, nu avem perspective de a ne mai construi o altă casă. Să vedem ce se va mai întâmpla pe parcursul timpului. Eu încerc cu forţe proprii. Mai am o speranţă că Dumnezeu mă va ajuta şi îmi va da sănătate să pot să o iau din nou de la capăt. Nu îmi pierd nădejdea”, mai spune Mircea Gavrilă.
[notification type=”standard”]
„Noi încercăm să le dăm o mână de ajutor. Trebuie să fim solidari în astfel de momente”
Imediat ce s-a aflat de drama prin care trece familia Gavrilă, locuitorii din Hărău cu suflet mare, dar şi reprezentanţii primăriei le-au sărit, cum au putut, în ajutor. Viceprimarul comunei, Lucian Albu Weber, împreună cu preotul Petru Baluta, parohul bisericii din Hărău, au demarat o campanie de ajutorare a familiei aflată acum la ananghie. Prin bunăvoinţa unor oameni de suflet au reuşit să adune o sumă de bani, de 1.000 de lei, ce a fost donată familiei, iar campania continuă pentru ca soţii Gavrilă, împreună cu cei cinci copii ai lor, să treacă mai uşor peste acest necaz ce s-a abătut asupra lor.
La rândul lui, primarul comunei Hărău, Ioan Dorin Jibetean (foto), a declarat că îi va sprijini cu ce se poate. „Noi le vom da o mână de ajutor, pentru că trebuie să fim solidari în astfel de momente. Personal, am vorbit cu cineva să le facă proiectul pentru viitoarea casă fără bani. Îi vom sprijini, în limita posibilităţilor, cu tot ce vom putea”, a spus primarul comunei Hărău.
[/notification]
