Cu coasa în spate…
Veniţi din mai multe colţuri ale ţării, aceştia aşteaptă, zile întregi, în piaţa din Petroşani să intre zilieri la tăiat iarba
Vremea ploioasă le-a adus numai necazuri zilierilor, care vin să caute de lucru la Petroşani. Fie că bat drumul din nordul ţării, ori sunt doar din judeţul Gorj, cosaşii sunt tot mai săraci de la an la an.
Tăiatul ierbii de pe păşunile momârlanilor le aduce cosaşilor maximum 150 de lei/zi plus mâncare şi ceva băutură
Şi dacă până acum singura problemă era „darea de mână” a momârlanilor, care îi tocmeau pe bani mai puţini, anul acesta oamenii dau vina şi pe climă.
Sclavi în aşteptarea unei zile cu soare
A plouat mult şi chiar dacă se anunţa un an secetos şi cu recolte bogate, cei care trăiesc din cositul ierbii la momârlani au aşteptat zilele cu soare. Doar că în Valea Jiului clima schimbătoare nu le este deloc pe plac şi oamenii “fac foamea” prin apropierea pieţei din Petroşani. Acolo e locul din care orice momârlan îşi tocmeşte ajutoare la cositul ierbii. Toţi au animale şi păşuni întinse şi, când vine vremea de cosit, îi caută pe zilieri. Aceştia vin de peste munte, din satele de la Gorj şi stau în piaţă gata să se apuce de lucru. E greu să-şi găsească de lucru şi mai e şi ploaia care le-a încurcat planurile, aşa încât oamenii au stat mai mult în piaţă, decât au muncit. „Stau de câteva zile aici. Vine sfârşitul de săptămână şi abia mai am bani de mâncare. E greu, că a plouat mult şi nu a fost de coasă”, spune un zilier venit dintr-un sat din apropiere de Târgu Jiu. „Merge rău anul ăsta, pentru că a plouat. Momârlanii ne mai înşeală. Una ne tocmim, alta găsim acolo. Zic că au numai două zile şi o suprafaţă mai mică şi ne tocmim pe 3 milioane (n.r. lei vechi), iar apoi muncim mai mult. Ploaia ne-a ţinut aici ca sclavii să aşteptăm o zi mai bună”, afirmă un alt zilier.
Bogaţi, dar zgârciţi
Fiecare om care aşteaptă în piaţă spune că primeşte cam 150 de lei pe zi, plus mâncare şi ceva de băut, iar momârlanii se tocmesc mult până cad la învoială. Alţi momârlani declară că mai bine îşi lucrează singuri terenurile motiv sau îşi cumpără motocoase. „Am dus pe păşune câţiva zilieri şi le-am dat bani şi mâncare, dar nu mai fac asta, că nu muncesc bine. Îmi iau motocoasă şi mai bine fac asta singur”, spune un momârlan, care nu s-a învoit la preţ cu zilierii.
Tot la piaţa din Petroşani vin să tocmească muncitori pentru câteva ore şi oamenii care au suprafeţe mai mici în zona oraşului, dar zilierii nu acceptă. „Am vrut eu să îi iau să cosească iarba în faţa unei firme din oraş. Era mai mult de cosmetizat, dar nu au acceptat, deşi le-am zis că primesc 50 de lei pentru două ore. Au zis că stau în piaţă, pentru că acolo vine vreun momârlan şi iau mai mult”, a povestit un om de afaceri din Petroşani.
Minerii lasă subteranul pentru câmp
Băştinaşii din Valea Jiului, momârlanii, sunt renumiţi în Maramureş, ca şi la Gorj, pentru faptul că au păşuni şi sunt bogaţi, iar de zeci de ani, cosaşii din mai multe zone vin cu trenul pentru a le tăia iarba. Sumele nu sunt mari, cei pricepuţi la această meserie sunt puţini, iar momârlanii vin în piaţă şi se tocmesc. În fiecare dimineaţă, înainte de a da căldura, cosaşii stau într-un loc al pieţei din Petroşani – acelaşi de zeci de ani – şi aşteaptă să vină momârlanii la ei. Se tocmesc pentru muncă şi iau drumul munţilor. Ţin cont de vreme şi niciunul nu se plânge că bate atâta drum, iar momârlanii îi aleg după cum se înţeleg la preţ.
Şi minerii mai pleacă în această perioadă la coasă. Îşi iau concediu ori foaie de boală şi pleacă la munca câmpului. Acum e perioada când la unităţile miniere sunt cei mai mulţi oameni lipsă în sala de apel, tocmai pentru că aceştia merg la muncă, pe dealuri, la păşuni.
