Încă de când croşeta în studioul Realităţii Tv, o pereche de ciorapi, pentru „cocoşelul” ei, Elenea Udrea Cocoş, făcea dovada că în mâinile unei femei dibace, chiar şi un material textil aflat în stare flască poate câştiga în doar câteva minute mai mult de trei centimetri în lungime. Nici la proba orală dată de asemenea prin studiourile diverselor televiziuni, Elenei Udrea nu i se poate reproşa nimic. A dovedit că poate face faţă oricărui interlocutor care încercă să o pună într-o poziţie defavorabilă în timpul unei prestaţii de acest gen. Este adevărat că deşi prin popor au circulat tot felul de răutăţi cu tentă neortodoxă legată de poziţia doamnei Cocoş faţă de primul om în stat, din punctul meu de vedere Udrea nu poate fi acuzată de prostituţie…politică bineînţeles. Traian Băsescu este neutru din punct de vedere politic de orice relaţie profesională între cele două personaje nu poate pusă pe seama unui astfel de comportament care în lumea politică este considerat reprobabil. Considerând că aceste atuuri reprezintă suficiente argumente care dau forţă deplină unei femei, Elena Udrea pare mai hotărâtă ca niciodată să ia în propriile mânuţe organul de partid al PDL pentru ai reda „potenţa” de altădată. În opinia mea, înainte de a purcede la treabă, Elena Udrea ar trebui să ia în calcul şi modul în care a devenit în foarte scurt timp o femeie de succes. Atât cariera politică a Elenei Udrea cât şi acumularea unei averi considerabile au fost realizate doar cu sprijinul celor care sunt sau se dau „cocoşi”. Practic, întotdeauna Elena Udrea a avut un „cocoş” pe lângă ea atunci când a înregistrat o reuşită. A ajuns deputat beneficiind de sprijinul „cocoşului Pinalti ” iar piatra de temelie la averea pe care o deţine a fost pusă tot de un Cocoş, Udrea fiind inclusă doar la categoria de beneficiar. Tocmai de aceea o candidatură a Elenei Udrea la funcţia de preşedinte al partidului nu are cum să fie luată în serios. Indiferent de prestaţiile sale la posturile de televiziune, Elena Udrea nu reprezintă nimic pe scena politică din România, în pofida faptului că îşi poartă cu mândrie blazonul de Cocoş.
