Adina Iuga, o hunedoreancă din satul Basarabasa, comuna Vața de Jos, își ia concediu de la serviciu, o dată sau de două ori, pentru a petrece, câte o lună, în îndepărtata și uimitoarea Africa, alături de micuții orfani de acolo care au mare nevoie de ajutor. Împreună cu alți voluntari, îi ajută să se spele, îi învață carte, limba engleză, le predă studii biblice, dar cel mai important, le oferă dragostea la care aceștia tânjesc atât de mult. Tânăra și-a făcut bagajele și a plecat, astăzi, 22 august, din nou, spre Uganda, acolo unde o așteaptă, cu foarte mult entuziasm, zeci de copii care abia apucă să o îmbrățișeze. Povestea hunedorencei, care a ales să fie misionar pe pământ african, este emoționantă.

Foto: Arhiva personală

„Cine ajunge în Africa, îi rămâne inima acolo. N-are cum să nu se mai întoarcă”, spune moața care a ajuns prima oară pe cel mai cald și sărac continent de pe Terra în urmă cu șapte ani.

Adina Iuga are 43 de ani și lucrează ca educator la un orfelinat creștin din localitatea Crișcior, de lângă Brad. O dată sau de două ori pe an, își ia concediu de la serviciu, dar nu pentru a se relaxa pe o plajă, la malurile mării, ci pentru a fi în mijlocul copiilor orfani din Africa. Prima dată a mers în Etiopia, după care în Mozambic, Cambodgia, iar mai apoi în Uganda.

Era vara lui 2011 când a avut prima sa misiune în mijlocul copiilor orfani africani, o misiune care i-a schimbat total viziunea asupra vieții. Cum a ajuns misionar în Africa? După ce a văzut un filmuleț, pe care i l-au arătat niște finlandezi care fuseseră înainte în Etiopia, și în care era prezentată sărăcia în care trăiesc copiii de acolo și durerea pe care aceștia o îndură zi de zi. „Am fost în Pădureni, o localitate de lângă București, într-o misiune creștină. Era un grup de oameni din Finlanda și, într-o seară, mi-au arătat un filmuleț pe care l-au făcut când au fost ei în Etiopia. Am văzut copii care, efectiv, nu aveau ce mânca, oameni flămânzi și dezbrăcați, care mureau de foame. Am plâns în continuu”, își amintește hunedoreanca.

În Africa, pe banii ei

Sensibilă la suferința micuților africani, Adina n-a putut rămâne indiferentă și s-a rugat la Dumnezeu să ajungă în mijlocul lor pentru a-i ajuta. A căutat o cale și, nu după mult timp, a găsit-o. A plecat spre Etiopia, pe propria cheltuială, dornică să ajute. A stat cinci săptămâni acolo, perioadă în care a locuit într-un grajd, cum erau cele ale Colectivului pe vremea lui Ceaușescu, fără apă sau electricitate, laolaltă cu copiii care aveau atâta nevoie de ea. În tot acest timp n-a mâncat altceva decât un soi de preparat din fasole și doar de vreo șase ori macaroane fierte în apă cu sare. Dar n-a contat acest aspect. Bucuria și strălucirea din ochii copiilor africani i-au adus o maximă împlinire sufletească. „Ceea ce m-a schimbat pe mine a fost faptul că ei (n.red. – copiii) erau atât de mulțumitori, pentru că aveau mâncarea aceea, și bucuroși. Mi-a fost rușine de mine și mi-am cerut iertare lui Dumnezeu fiindcă acasă aveam de toate și nu am știut, până atunci, să fiu recunoscătoare pentru tot. Cred că asta m-a schimbat foarte mult”, a mai povestit Adina Iuga.

În prima fază, în Etiopia, a avut „sub aripă” vreo 30 de copii africani. Era singura româncă misionar de acolo. „Făceam lecții cu ei, în limba engleză, studiu biblic. Mă jucam și îi iubeam, fiindcă ei de asta aveau nevoie (…) M-a marcat lipsa lor de dragoste materială. Faptul că pot să îi ajut și pot să iubesc copiii aceia mă împlinește. Niciunde nu mă simt mai împlinită decât acolo în mijlocul lor”, spune hunedoreanca.

În august 2011 a fost nevoită să plece din Etiopia și să revină acasă, tot în mijlocul copiilor, din România, unde lucrează ca educator. N-a putut rezista și s-a reîntors, în Africa, în 2014 și, apoi, și în 2015, în Mozambic. Un an mai târziu, a mers în Cambodgia, iar după aceea în Uganda, unde a fost în vara lui 2017, dar și la începutul acestui an.

Tănăra își plătește, de fiecare dată, singură biletul spre Africa, pentru că așa consideră că este normal. Ba mai mult, ea încearcă să facă rost și de sponsorizări pentru a avea bani să le cumpere micuților africani tot ceea ce aceștia au nevoie: haine, încălțăminte, dulciuri sau obiecte de igienă.

Cum decurge o zi pe pământ african?

Adina Iuga povestește că, în Africa, nicio zi nu seamănă una cu celalată. În unele zile, alături de ceilalți voluntari, le cumpără medicamente, haine sau încălțăminte africanilor și ia satele la rând pentru a le împărți familiilor care se scaldă într-o sărăcie greu de descris în cuvinte. Altădată: „îi spălăm, îi tundem (…) Există familii care nu au un pat pe care să doarmă. Le ducem noi. Ei se bucură nespus… Dragostea constă în a dărui, nu a primi”, a mai adăugat femeia din satul hunedorean Basarabasa.

O dată pe săptămână, le pregătește mâncare caldă copiilor, care își așteaptă cuminți rândul să își primească porția de hrană. „Doar în ianuarie, când am fost iar în Uganda, erau vreo 300 -400 de copii care stăteau la rând pentru o farfurie de mâncare. Acum, am înțeles că sunt mult mai mulți”, a mai zis Adina.

În drum spre Rubuguri. Și nu numai

Tânăra a plecat astăzi, din nou, spre Uganda, în același loc în care a mai fost și la începutul acestui an. După un zbor de la Budapesta, cu escală la Istanbul, până în Rwanda, și după un drum lung, cu mașina de vreo șapte ore, va ajunge la Rubuguri, un sat undeva la munte, unde nu este foarte cald în această perioadă, cu temperaturi care nu depășes 23 de grade, și unde o așteaptă, nerăbdători, copiii africani. Acolo va locui într-un campus, alături de alți voluntari. „Acum nimeresc sezonul ploios. Ca să ajungi în oraș, să poți să iei ceva de mâncare, trebuie să parcurgi un drum anevoios, de vreo trei ore, pe care abia poți să mergi. Dar nu ne concentrăm doar pe acel sat, ci pe întreaga zonă. Vom ajunge la mai multe familii africane care au nevoie de ajutor (…) Sunt entuziasmată că plec. Copiii sar pe mine de bucurie. Știu că mă așteaptă. Duminica ieșim în sat și le cumpăr suc și dulciuri, ceea ce, de obicei, nu au de unde. Abia aștept să ajung și să văd bucuria de pe fețele lor. Nu e de la mine, cred că Dumnezeu a vrut să fie așa. Nu sunt cu nimic mai specială decât altcineva. Atunci când ne punem la dispoziția lui Dumnezeu și vrem să facem ceva pentru alții, ni se oferă oportunități. Contează foarte mult să nu ne gândim doar la noi, ci să ne uităm în jur, că sunt atâția oameni care au nevoie de ajutor. În Africa, mă duc ca și acasă!”, a conchis moața Adina Iuga.