Caricaturistul Ion Barbu a pus la cale o amplă mişcare prin care, împreună cu tineri inimoşi, vrea să ofere administraţiei alternative de dezvoltare a localităţii după ce se va pune lacătul pe extracţia de cărbune
Cei mai talentaţi arhitecţi şi strategi au venit la Petrila şi au vrut să arate cum se poate salva oraşul după închiderea minei. Dar cui? Că niciun responsabil cu închiderea minei ori din administraţia locală nu a venit la întâlnire.
Ion Barbu a făcut tot posibilul ca „o mână” de tineri să lucreze şi arate, inclusiv prin proiecte financiare şi proiecţii video că oraşul ar putea fi salvat. Dar la prezentări au fost doar nişte funcţionari mai puţin importanţi din Primăria Petrila, de pe la mină, nişte ingineri şi nici urmă de cei care gândesc acum închiderea exploatării şi transformarea oraşului într-unul similar Aninoasei, adică mort.
Prezentări de excepţie, audienţă plictisită
Tinerii aduşi de Ion Barbu la Petrila au găsit un oraş frumos, idei de viitor şi un mare zid al indiferenţei celor care ar trebui să se implice. „Nu am reuşit să vorbesc cu viceprimarul. El a fost acolo, la întâlnire şi nu am reuşit să vorbesc cu el pentru că a fost plecat la Deva. Nu pot să dezinformez şi nici să mă pronunţ”, a spus Ilie Păducel, primarul din oraşul Petrila.
Totuşi, studenţii la Arhitectură ne-au arătat că în cazul oraşului ar fi viabile 5 proiecte denumite de ei generic: “Steril – Fertil”, „Petrila, be mine”, „co-Petrila”, „Undergroud revival” şi „Din centrul pământului în centrul oraşului”. Studenţii au făcut prezentări de excepţie, dar se pare că mai mult au plictisit audienţa, deşi, vorba inimosului Ion Barbu, „au plecat mii de mineri să salveze Bucureştiul şi pe Ion Iliescu, dar mina, care ne-a dat de mâncare, cine o salvează?”.
„Steril Fertil” – propune reutilizarea bunurilor şi perimetrelor deja existente în vederea dezvoltării comunităţii, folosind resurse locale, procese de reciclare a sterilului, apelând la memoria socială pentru a readuce în actualitate tradiţia industrială şi implicând tradiţiile locale momârlăneşti.
„Petrila be mine” este un proiect de restructurare care are aplicabilitate pe toată Valea Jiului, propunând dezvoltare unilaterală pentru fiecare localitate, şi formând un sistem de interdependenţă. Pe scurt, dacă toate oraşele se axează pe aceeaşi industrie şi nu se reinventeză, se elimină alternativele. Un oraş, două ar putea rămâne miniere, unul se poate axa pe prelucrarea şi exploatarea lemnului, altul pe industrie grea etc.
„coPetrila” face fuziunea între sistemele local şi cel global şi transformă conceptul de mină a oraşului în oraş al minei.
„Undergroud revival” propune o strategie în patru paşi de refolosire a bogăţiilor subsolului: ecologizare, atragere, dezvoltare şi oraşul mixt.
„Din centrul pământului în centrul oraşului” prevede conectarea între perimetrul fostei mine cu oraşul, în trei etape, în funcţie de importanţa clădirilor ce rămân şi de necesarul investiţiilor. Vorbim de un proiect de reamenajare şi conectare a perimetrului cu restul oraşului, dar şi cu restul Văii, care ar putea fi realizat în decursul a cel puţin 20 de ani şi, la final, am avea un parc cultural, cu spaţii publice, largi, ofertante, cu pieţe, ori locuri destinate diferitelor activităţi de socializare, un perimetru care să înglobeze şi componenta educaţională, dar şi cea industrială, prin crearea unei micro-hidrocentrale şi a unei centrale de cogenerare.
