Numele lui Pera Bulz este sinonim cu taragotul. Nenea Pera, așa cum îi spun cei mai tineri ca maestrul, este un virtuoz al acestui instrument, iar astăzi împlinește 78 de ani.

Poveste de film

Născut pe 2 august 1946, la Vața de Jos, Pera Bulz, de meserie maistru miner, este unul dintre cei mai mari taragotiști ai României, alături de Dumitru Fărcaș și Luca Novac, rămânând, din păcate, singurul în viață din această tripletă de aur. În 2014 a fost printre primii aleși de UNESCO, și nu doar din România, să poarte titulatura de „Tezaur uman viu”. A cucerit numeroase premii și a fost distins pentru performanțele sale artistice, printre altele nenea Pera fiind decorat și cu Medalia „Meritul Cultural”, clasa a III-a. Dar, până a ajunge aici a fost multă muncă, dublată de pasiune pentru muzică și dragoste pentru taragot.

Povestea lui Pera Bulz este una fascinantă. Pentru hunedoreanul Pera Bulz, taragotul este o moştenire de familie. Şi asta pentru că, de-a lungul timpului, în familia sa, a existat întotdeauna un taragotist. În viaţa lui nenea Pera şcoala şi muzica au avut o mare importanţă. „În clasa a patra a venit un învăţător, pe nume Buzaş, un adevărat meseriaş al viorii. Pe atunci se organizau tot felul de concursuri muzicale. La Vaţa de Jos, în clasele mai mari, la o repetiţie, s-a rupt o coardă de la vioară şi m-a pleznit peste faţă. Atunci m-am «supărat» pe vioară şi m-am apucat de clarinet. Îmi făcuse tata unul dintr-o ţeavă şi o pâlnie. Acel clarinet, pe care am învăţat să cânt, îl mai am şi acum”, povesteşte, zâmbind, Pera Bulz.

De la „Muzica de la Tătărăști” la „Taraful de la Vața”

În comuna Vaţa de Jos au fost tot timpul buni suflători. Pe aceştia i-a auzit şi Pera Bulz şi, de atunci, şi-a descoperit marea dragoste: taragotul. „În clasa a şaptea tot tata mi-a cumpărat un taragot din lemn, care avea o tonalitate foarte frumoasă. Cu acest instrument am participat la numeroase concursuri şi am câştigat o mulţime de premii”, spune rapsodul. În 1966, Pera Bulz a avut prima apariţie la radio, iar în 1974 a debutat pe micul ecran. De altfel, de peste 50 de ani, Pera Bulz conduce celebrul taraf de la Vața care, de-a lungul timpului, a suferit mai multe transformări. „Începusem deja să cânt pe la botezuri. Instrumentiştii mai în vârstă mă luau cu ei şi la nunţi. Am intrat în prima formaţie, „Muzica de la Tătărăşti”. Cântam cu ei peste tot, ca să învăţ, că aveam de la cine. Intrumentişti – numai unul şi unul. La şcoala profesională, am făcut şi cursuri de muzică, inclusiv fanfară militară, dar mai câștigasem premii și cât am fost copil. În 1960, un învăţător pe nume Aurel Corf a înfiinţat Taraful de la Vaţa. A adunat în el instrumentişti din toate satele locului. Apoi s-a îmbolnăvit și l-a lăsat pe mâna mea. Erau și alte vremuri. Eram atunci 50 de instrumentişti de toţi. Se minuna lumea de noi când mergeam la spectacole. Nu pierdeam niciun concurs”, spune Pera Bulz.

Din neamul lui Arsenie Boca

Acesta mai are un mic secret. „Vin din familia părintelui Arsenie Boca. Mama mi-a povestit că ne tragem din această familie. Părintele, însă, a dispărut din sat când eu eram mic. Probabil că a vrut ca familia și apropiații săi să nu aibă de suferit. Oricum, ceva tot ni se trage de la el. Ne simțim ocrotiți și simțim că succesul și rugăciunile ni se trage de la părintele Arsenie Boca. Pe-ai noştri i-a binecuvântat Dumnezeu cu câte un talent. Mie mi-a dat cântarea”, e convins vestitul taragostist din Ţara Moţilor.

Instrumentul, la fel de celebru ca interpretul

Pera Bulz ţine la taragot ca la ochii din cap. E mai vechi de 100 de ani şi povesteşte că-l are de când s-a întors din armată, de la un instrumentist din Banat. „Cum am suflat în el, mi-am dat seama că am pus mâna pe un instrument preţios. Bănăţeanul era om în vârstă. Nu mai cânta de mult, dar tot îi venea greu să se despartă de taragot. Nici fiu-său şi nici nepotu-său n-au vrut să cânte şi atunci mi-a spus că vrea să-l dea unui tânăr care să fie mândru de el”, îşi aminteşte taragotistul despre piesa estimată la 10.000 de euro şi apreciată cândva drept cel mai bun taragot din România.

S-au găsit destui dornici să i-l cumpere, dar nu l-ar da pentru nimic în lume. „E greu să mai găsesc altul la fel. Cine mai face astăzi taragoturi? Pentru un instrument ca ăsta ai nevoie de lemn scump – abandos sau trandafir. Primii care l-au meşterit au fost ungurii, iar noi l-am importat de la ei, prin 1920. S-a fabricat un timp la Budapesta, dar afacerea s-a închis. Prin anii ‘80, a existat o fabrică şi la Bucureşti, dar nici asta n-a ţinut mult”, explică Pera Bulz despre instrumentul inventat de maghiari şi care s-a întâmplat să-şi afle celebritatea în muzica populară românească.

A cutreierat lumea cu țarinile moților

Cu taraful și taragotul, Pera Bulz a cutreierat lumea. Are amintiri frumoase, chiar dacă unele au fost neplăcute inițial. „Aceste amintiri sunt ca acelea din armată. Pe moment sunt neplăcute, dar apoi iei partea frumoasă a lucrurilor. Așa a fost în Franța, de exemplu, când am cântat la mai multe instrumente, fiind ca omul – orchestră. Baiul mare a fost cu cimpoiul. Unuia din grup i-a venit ideea ca, pentru a nu se usca burduful, să pună lapte în el. Ei bine, laptele s-a stricat și vă dați seama ce-a fost pe scenă. Am cântat și pe la sovietici, înainte de 1989. Faini băieți, puneau purcei pe masă mai tot timpul, dar ne-au și umplut geamantanele cu statui mici de-ale lui Lenin, că ne dădeau din astea după fiecare spectacol. Am fost și la Hanoi, că ne-a auzit ambasadorul Vietnamului, la Cinciș, cu „Doina lui Iancu”, melodia mea de suflet, și nu s-a lăsat până nu de-a dus acolo, departe, în Asia, pentru vreo două săptămâni. Și am mai fost în multe alte locuri cu Taraful de la Vața, marcă înregistrată la OSIM, și cu țarinile moților”, mai spune Pera Bulz.

I-a încântat pe toți președinții României

Taragotistul Pera Bulz este printre puținii interpreți care au cântat pentru toți președinții României, indiferent de regim. Odată ajuns cunoscut, Pera Bulz a început să fie invitat să cânte pentru potentaţii vremurilor. Taraful de la Vaţa era foarte cunoscut şi trebuia să fie prezent la toate venirile lui Ceauşescu în judeţ. „La ultima vizită în judeţ lui Ceauşescu trebuia să-l aşteptăm pe peronul gării din Petroşani. Eram peste 50 de inşi în taraf. La un moment dat, Elena Ceauşescu scoate capul pe geam, ne vede şi spune: «Nicule, uite-i pe ţăranii ăia frumoşi!».

De asemenea, nenea Pera a încântat urechile și președinților post – revoluționari. ”Pe vremea FDSN, am cântat pentru Ion Iliescu. Cu regretatul Drăgan Muntean i-am cântat şi lui Emil Constantinescu. Lui Traian Băsescu i-am cântat la Simeria, când era în campanie electorală. Am cântat și la Cotroceni, când am fost decorat de Klaus Iohannis. Acesta mi-a promis că vine pe la Vața, dar încă nu a ajuns. Poate vine după încheierea mandatului”, spune Pera Bulz.

În fața multor celebrități

De asemenea, Pera Bulz a început să fie invitat să cânte și pentru alți potentaţi ai vremurilor. „I-am cântat lui Alexandru Drăghici, care era ministru de interne pe vremea comuniștilor, la Valea Lungă, la o cabană. La intrarea în sală am fost controlaţi până la piele. La acea sindrofie am băut „marmeladă” de vin cu sifon. Apoi, când a fost cu Iliescu, le-am cântat lui Nicolae Văcăroiu și Adrian Năstase. La Vața, sau la București, sau cine mai știe pe unde, am cunoscut mulți oameni importanți, și le-am cântat. Ar fi vorba despre Călin Popescu Tăriceanu, Viorel Cataramă, Teodor Meleșcanu, moț de-al nostru, de la Brad, Ilie Năstase, mână largă, George Copos, care avea numai carduri la el, prințul Paul și mulți alții”, îşi continuă nenea Pera şirul amintirilor.

Tradiția merge mai departe

În branşa muzicanţilor, mai există o tradiţie: instrumentul se lasă moştenire urmaşilor. Pera Bulz e gata s-o respecte, chiar dacă nu alege deocamdată cine din familia lui va duce mai departe povestea taragotului. Fiul său, Eugen, cântă la saxofon, iar nepotul Darin e solist vocal, dar, din fericire, în ultima vreme, după o perioadă în care muzica autentică, pe care o cântă Pera Bulz, o fost într-un plan secundar, au apărut tineri taragotiști de mare perspectivă.

Cântă mai departe

Chiar dacă, în ultima vreme, se confruntă cu ceva probleme de sănătate, nenea Pera nu renunță la cântat. „Odată cu înaintarea în vârstă au apărut și ceva probleme de sănătate. Cu ajutorul lui Dumnezeu, vom trece și peste astea. Pasiunea pentru cântat o am în continuare, chiar dacă, acum, merg mai rar la evenimente publice. Am fost, chiar luna trecută, la «Festivalul taragotului», de la noi, de la Vața, și m-am simțit foarte bine pe scenă. Voi cânta cât voi mai putea și mi-aș dori să fac acest lucru și în fața viitorului președinte”, mai spune nenea Pera.

Familia, pe primul loc

Viața de muzicant nu e ușoară, însă acest lucru nu i-a afectat viața de familie lui Pera Bulz, așa cum s-a întâmplat în multe alte cazuri. De câte ori vorbește despre cariera sa, celebrul instrumentist, care trăiește și acum în localitatea sa natală, în satul Basarabasa, nu uită să amintească și de cea care îi este alături de zeci de ani, soția sa, distinsa tanti Jenica. „Nu puteam să ajung unde am ajuns fără să o am alături pe soția mea, Jenica, căruia nu am cuvinte să îi mulțumesc. Suntem o familie frumoasă, binecuvântată de Dumnezeu. Prea multe nu prea mai avem ce să ne dorim. Totuși, la 78 de ani, îmi doresc să devin și străbunic. În rest, să avem parte de pace, liniște și să fim sănătoși”, își încheie povestea Pera Bulz.

La mulți ani, maestre!