Apel umanitar pentru om sărman din Deva care a ajuns să doarmă pe stradă, acum în prag de iarnă, după ce a fost evacuat din locuința în care stătea. Pe Grigore Varga (foto) sau „Ghiță”, cum îi spun cei care îl cunosc, îl știe multă lume din oraș, dar puțini cunosc adevărata dramă pe care acesta o trăiește. De câteva luni, pentru el casa este strada, iar fiecare zi este o luptă continuă pentru existență. Îl întâlnești în zona pieței agroalimentare, aproape de inima urbei. Tot acolo, într-un locșor mai ferit, când întunericul se lasă, își pune capul și doarme, pentru că nu are unde să se ducă în altă parte. Cu o plapumă primită, pe care ziua și-o dosește într-un colț de ochii curioșilor astfel încât aceasta să nu fie prea tare observată, încearcă să se încălzească pe timpul nopților tot mai reci. Sub cerul liber. Cu Dumnezeu deasupra lui.

Grigore Varga e un om simplu, un om înainte de toate, căruia destinul nu i-a surâs, descurajat și cu frământări pentru ziua de astăzi fiindcă cea de mâine este departe. Nu cere bani, oprind trecătorii, cum fac, de obicei, persoanele care trăiesc în aer liber, la marginea societății. E îmbrăcat în haine curate și își povestește situația dramatică, în cuvintele lui puține, vorbind încet, foarte încet. De teamă, de tristețe, oftând adânc.

În ciuda greutăților și a defectului pe care îl are la un picior, „Ghiță” a visat la o viață normală. Însă, soarta i-a strivit acest vis. Are 50 de ani și a fost necăjit de când se știe, străduindu-se să supraviețuiască cinstit, cu povara unui om sărman în spate – ca o pedeapsă aplicată, parcă. Acum nenorocirea s-a abătut și mai mult asupra lui, după ce a fost scos afară din locuința în care stătea. Până nu demult, locuia într-o cameră în clădirea internatului fostului liceu minier, din Deva, după cum povestește, cameră pentru care spune că plătea lunar o chirie de 200 de lei, bani pe care îi achita din ajutorul social pe are îl primește, de 130 de lei, iar diferența o câștiga cum putea sau primind sprijin din partea unor oameni inimoși. Când a fost anunțat că trebuie să părăsească locuința, n-a știut încotro. „Într-o seară, a venit administratorul și mi-a spus că trebuie să plec din cameră, să las loc școlarilor. A zis că se renovează toată clădirea și acolo vor sta elevi. Pe toți ne-au scos afară din clădire, nu numai pe mine. Unii au primit camere peste linia ferată, din ce am auzit. Eu am rămas pe drumuri. Unde să mă duc? Ce să fac?”, își începe „Ghiță” povestea tristă.

„Ploua atât de tare și el dormea acolo…”

Rămas fără adăpost, doar cu o geantă mică în care își ține câteva haine, a mers la un chioșc din zona pieței agroalimentare, acolo unde s-a aciuat de câțiva ani și unde și-a oferit ajutorul. Impresionate de povestea lui, doamnele de acolo l-au mai pus la treabă, la căratul gunoiul, la așezatul sticlelor de apă sau de suc în frigidere, sprijinindu-l. Acum, neavând unde să meargă altundeva, „Ghiță” a rămas în acel loc, povestindu-le cunoscuților care-l întreabă despre necazul lui. „Mi-au luat camera. Am rămas pe drumuri!”.

„Hai, să îți arăt unde dorm acum!”, spune el. „Uite, aici pun plapuma asta pe care am primit-o!”, și o întinde direct pe jos, într-un colț. „E frig, e tare frig noaptea!”, mai spune acesta. Oamenilor din apropiere li se rupe sufletul când îl văd cum doarme. „Într-una din diminețile trecute, l-am văzut cum dormea pe jos. Ploua atât de tare. Plouase toată noaptea torențial și el dormea acolo, cu un sac de plastic tras peste el. Cineva trebuie să îl ajute!”, intervine în vorbă o persoană din vecinătate care trecea prin zonă.

O geantă de voiaj albastră, singura „avere”

„Ghiță” dă din cap, ca și cum aprobă, cu privirea îngândurată și continuă, apoi, să povestească încet și rar. După aceea, își arată toată „averea” lui – o geantă mică de voiaj albastră. „Acolo îmi țin câteva haine. Dar, e greu cu spălatul. E foarte greu. Dau cu apă pe mine, mă spăl ca pisicii”, mai zice, zâmbind amar. În ciuda tuturor problemelor pe care le are, mai găsește puterea să schițeze un zâmbet pe față, din când în când, dar în spatele chipului său neras, se ascunde o mare tristețe. Își dorește doar o căsuță, nimic altceva. Patru pereţi care să-l adăpostească de ploi şi frig. „Eu sunt om cinstit și chiar aș vrea să lucrez și la țară, să tai lemne, să sap în grădină”, mărturisește. Pe urmă, scoate dintr-un buzunar buletinul – de fapt, cartea de identitate provizorie, eliberată la data de 18 septembrie 2020. O păstrează frumos, într-o țiplă, iar pe ea scrie „lipsă locuință”. Din dorința de a primi o cameră undeva, povestește că a mers de mai multe ori la Direcția de Asistența Socială. „Mi-am făcut și buletin pentru că vreau să fiu în regulă. Mi-am făcut toate actele și dosar pentru o locuință socială pentru care am depus hârtii cum că nu am pământ, că nu am locuință și act că am plătit unde am stat înainte până să îmi fie luată camera. Mi-au spus să aștept. Acum aștept, dar până atunci ce fac?! Stau aici afară, și aștept cu speranță”, a adăugat acesta.

Grigore Varga mai spune că a fost și la primărie pentru a povesti necazul lui, dar ar fi  fost oprit la poartă. Persoane care nu au rămas indiferente la situația lui actuală au scris un bilet pe care să îl prezinte la intrare, cu mesajul: „Vă rog, lăsați-l să vorbească cu primarul. Doarme pe stradă!”.

S-a întors mâhnit, cu un alt bilet în mână, pe care îl păstrează în geacă și în care i se transmite că nu are acces, pe motiv de pandemie.

În loc de epilog

Acum, „Ghiță” își pune speranța în autorități și în oameni care ar putea să-i întindă o mână de ajutor. „Le doresc tuturor multă sănătate, și celor care pot să mă ajute și celor care nu pot! Mie? Îmi doresc la fel, să am parte de sănătate! În rest, cum o vrea Bunul Dumnezeu!”.

Persoanele care doresc să îl ajute pe Grigore Varga îl pot găsi în zona chioșcului de la intersecția Bulevardului Decebal cu strada Ion Creangă, din municipiul Deva.

Emoţionant: „Ghiţă” a primit cheile camerei mult dorite. Primarul Devei, Florin Oancea, s-a implicat în soluţionarea acestui caz