O dată la patru ani, candidații pentru funcțiile de primari, consilieri locali, consilieri județeni și președinte de consiliu județean cer oamenilor voturile lor, pentru a câștiga un mandat în fruntea comunităților pentru care intră în „bătălia” electorală. În acest an, alegerile locale vor avea loc în data de 27 septembrie, însă, până atunci, candidații vor avea timpul necesar pentru a vă convinge că merită votul cetățenilor sau nu. Așadar, astăzi o să vă prezentăm candidații pentru funcția de președinte al Consiliului Județean Hunedoara, dar și ordinea pe buletinele de vot, prilej cu care solicităm cititorilor noștri să ne transmită, pe e-mail sau pe pagina noastră de Facebook, părerea lor cu privire la criteriile după care se ghidează atunci când aleg președintele consiliului județean.

S-ar putea spune că primarii sunt mult mai apropiați de cetățenii comunității pe care o reprezintă, însă, de ce nu ar putea fi privit și președintele de consiliu județean la fel? Hunedorenii ar trebui să facă o analiză destul de dură asupra a celui care urmează ca în următorii patru ani să gestioneze banii fiecăruia dintre ei. Se spune că electoratul este cel care are posibilitatea de a taxa sau de a oferi un vot de încredere atunci când sunt organizate alegerile. Astfel, cel care urmează să îi reprezinte la nivelul județului ar trebui să fie analizat individual, fiindcă de aceea este ales uninominal. Președintele Consiliului Județean a mai fost ales uninominal în 2008 și 2012, în rest, de la înființarea consiliilor județene acesta a fost ales din rândul consilierilor județeni, de către aceștia, prin vot secret.

În urma tragerii la sorți, pe buletinele de vor ce vor fi utilizate în Circumscripția Electorală Județeană nr.22 Hunedoara, la alegerile locale din data de 27 septembrie, ordinea pentru președintele Consiliului Județean Hunedoara este următoarea:

1. Partidul Social Democrat (PSD)– Laurențiu Nistor, 69 de ani, președintele Organizației Județene a PSD Hunedoara. În perioada iunie 2016 – decembrie 2016 a fost președintele Consiliului Județean Hunedoara.

2. Partidul PRO România – Iulian Dacian Ciodaru, 37 de ani, vicepreședinte PRO România Hunedoara. A ocupat funcții de conducere la Universitatea din Petroșani, fiind și consilier județean.
   

3. Partidul Alianța Liberalilor și Democraților (ALDE) – Mircea Ioan Moloț, 70 de ani, președintele organizaţiei județene ALDE. A mai fost președintele CJ timp de 11 ani.
   

4. Partidul Mișcarea Populară (PMP) – Robert Eugen Muzsic, 47 de ani, a fost consilier local al municipiului Hunedoara
   

5. Partidul Ecologist Român (PER)– Daniel Constantin Muntean, 46 de ani, inginer diplomat, consilier local al municipiului Deva
   

6. Alianța pentru Unirea Românilor (AUR)- Cosmin Alin Roncioiu, 47 de ani, decanul Baroului Hunedoara
   

7. Alianța PNL-UDMR-PNȚCD – Adrian Nicolae David, 38 de ani, prim-vicepreședinte al PNL Hunedoara, în perioada iunie 2015 – iunie 2016 a fost președinte al CJ Hunedoara, iar în ultima perioadă a fost administrator public al Devei
   

8. Partidul României Europene (PRE)– Romi Cărmăzan, 49 de ani, a fost comisar șef al Comisariatului pentru Protecția Consumatorului Hunedoara, iar din 2015 este directorul Oficiului Județean de Poștă Hunedoara
   

9. Partidul Puterii Umaniste (Social-Liberal) (PPU-SL)– Paul Vasile Tomotaș, 44 de ani, economist specializat în optimizări de costuri pentru întreprinderi și dezvoltări de business.
   

În ceea ce privește buletinele de vot pentru alegerea consiliului județean, ordinea este următoarea:

1. Partidul Social Democrat

2. Partidul PRO România

3. Partidul Alianța Liberalilor și Democraților

4. Partidul Uniunea Salvați România

5. Partidul Mișcarea Populară

6. Partidul Ecologist Român

7. Partidul Libertate, Unitate, Solidaritate

8. Partidul Pentru Unirea Românilor

9. Partidul Forța Națională

10. Alianța Electorală PNL-UDMR-PNȚCD

11. Partidul României Europene și Partidul Puterii Umaniste (Social-Liberal).

Pentru că ne pasă de părerea dumneavoastră, a cititorilor noștri, vă lansăm și o provocare: scrieți-ne pe adresele de e-mail: redactia@servuspress.ro, valentin@tmt.ro sau pe pagina de Facebook a cotidianului „Servus Hunedoara” care sunt criteriile după care vă ghidați atunci când alegeți președintele de consiliu județean. Alegeți omul, partidul sau vă ghidați în funcție de culoarea politică a primarului din localitatea din care proveniți?

Este îngrijorător cum societarea în care trăim a început să se degradeze și să își piardă tot mai mult din ceea ce înseamnă empatie și responsabilitate. În același timp este revoltător faptul că autoritățile rămân surde, mute și oarbe la nevoile unui om, chiar dacă acesta poartă stigmatul de „boschetar”. Este vorba despre un bărbat care, se pare, nu are documente de identitate, iar de câteva luni poate fi observat, îndeosebi pe Bulevardul Iuliu Maniu, din Deva, și chiar pe centrul orașului, plimbându-se printre trecători în fundul gol, cu pantalonii în vine. Este clar că omul are probleme psihice, însă, după ce „este învârtit” într-un cerc vicios în care fiecare dintre instituțiile care intervin sunt limitate din punct de vedere legal, acesta ajunge din nou pe stradă și situația se repetă la nesfârșit. De nenumărate ori, polițiștii locali și jandarmii l-au oprit și l-au pus să se îmbrace. Cam atât pot face din punct de vedere legal și, eventual, să îl sancționeze, dar în acest caz, pe cine, pentru că omul, pe lângă că nu are documente, nu prea este conștient de ceea ce face. A fost transportat de nenumărate ori, de echipajele de prim ajutor, la Unitatea de Primiri Urgențe a spitalului din Deva, unde a fost spălat și deparazitat, ulterior ajungând tot pe stradă. Fără documente de identitate, acesta nu poate fi internat în vreo unitate medicală. În plus, nu are nicio sursă de venit pentru a putea fi internat într-un centru pentru persoane cu astfel de probleme. Partea bună a lucrurilor este că, deocamdată, omul a fost pașnic, nu a avut manifestări violente. Însă, nu se știe niciodată cum situația poate degenera.
Din păcate, autoritățile acestui stat sunt obișnuite să tărăgăneze lucrurile și să le lase de azi pe mâine, poate se rezolvă de la sine. Doar că, de cele mai multe ori, situații de acest gen se transformă în tragedii, și abia atunci se acționează, aruncându-se concomitent vina și responsabilitatea dintr-o curte în alta. Sunt o grămadă de organizații și de fundații care nu fac decât să mulgă bani de la stat pentru a face mai nimic concret în afară de campanii de informare sau de prevenire. Există, în municipiul Deva, un adăpost, unde acești oameni ai străzii se pot adăposti pe timp de noapte, dar nu este o soluție plauzibilă pentru acest individ. Nici dacă i s-ar pune un diagnostic și ar fi transportat la spitalul de la Zam nu ar fi o soluție. Nefiind violent, acestuia, cel mai probabil, i s-ar administra un tratament, după care ar fi liber să plece și, evident, să ajungă în același loc de unde a plecat. De parcă ar fii personajul principal din firmul artistic „Ziua Cârtiței”, care retrăiește, din nou și din nou, aceeași zi, cu aceleași personaje, făcând aceleași lucruri.

Cum este în alte state

În Finlanda, spre exemplu, ţară renumită pentru generoasele ei ajutoare sociale, statul a reușit, în opt ani, printr-un program național, să reducă numărul persoanelor fără adăpost cu 35 la sută. Statul, municipalităţile şi câteva fundaţii şi-a pus laolaltă resursele şi au obţinut rezultate. Practic, acestor oameni li se oferă o locuință și sunt integrați într-un program special. Acest plan social, denumit Strategia „Housing First”, care înseamnă că fiecare om ar trebui să aibă casa lui, chiar dacă e toxicoman sau şomer, nu-i obligă pe aceștia la nimic. Ei trebuie doar să își refacă viața.
Până la urmă, acestea ar trebui să fie adevăratele probleme la care cârmuitorii țării să găsească soluții. Pe aceste teme ar trebui să existe discuții aprinse în Guvernul României. Dar, până la urmă cum ar putea Statul Român să se ocupe de acești oameni când nici pacienții internați în spitale nu sunt tratați cu un minimum de respect.

30 de ani. 30 de ani în care mai multe generații au dus lupte care nu au fost ale lor și, totuși, deciziile pe care acestea le-au luat, atunci când au pus ștampila pe un partid politic sau un simplu om, candidat independent, au fost și individuale. Oamenii au ieșit la vot, din dorința de a schimba o clasă politică, de a schimba mentalități, de a avea un trai mai bun și un viitor asigurat pentru copiii lor. În cele trei decenii de democrație s-au schimbat lucrurile atât de mult în bine?! Și da, și nu, putem spune. Avem mai multă libertate de mișcare, avem acces la informații oriunde ne-am afla la un click distanță, avem hrană la discreție, dar oare mai avem omenie sau responsabilitate.

Ei bine, tinerii „din ziua de azi” aduc un suflu nou chiar și clasei politice, dar și societății și par a fi și responsabili (cel puțin partea mai educată dintre ei și avem tineri inteligenți, Slavă lui Dumnezeu!-n.red.). Ei sunt cei care au stat la cozi în frig și ploaie pentru a-și exercita un drept pentru care strămoșii noștri au plătit cu viața, acela de a vota. Românii, indiferent de vârstă, au înțeles în număr mai mare, comparativ cu alte alegeri, cât este de important să votezi, indiferent cu cine. Se duc „războaie” grele nu doar între candidați, ci și între alegători, care sfârșesc, uneori, din prieteni, în dușmani. Merită? Cei nemulțumiți au posibilitatea de a-i taxa pe cei de la putere, o dată la câțiva ani, atunci când se organizează alegeri și trebuie să profite de acest drept.

Funcționăm în regim de avarie de câțiva ani, iar speranța este cea care ne mai ține „în priză”

Gata cu alegerile prezidențiale, gata cu dezbaterile electorale despre cine, cum, de ce, unde și când (și mai puțin despre proiectele cu adevărat importante pentru țară)… Acum, e forfotă mare în administrațiile locale, acolo unde actualii primari își pregătesc terenul pentru încă patru ani de mandat, în fotoliul cald de care se despart foarte greu, dar și pentru cei care își doresc să candideze, din afara primăriilor. Poate, ar fi timpul ca lucrurile să se mai schimbe și în ceea ce privește modalitatea în care suntem obligați să alegem. Votăm un om politic, votăm un partid, o listă impusă de cei care conduc respectivele formațiuni politice, dar de ce să nu votăm OMUL? De ce să nu avem șansa de a-l trage de mânecă atunci când greșește pe EL, OMUL pe care îl votăm și nu întreg partidul.

Se vorbește tot mai multe de transparență în cadrul instituțiilor statului, că, deh, prinde la public, dar oare se aplică cu adevărat? Ne apropiem cu pași repezi de alegerile locale, care vor avea loc anul viitor, și de cele parlamentare. Nu ar fi bine ca în consiliile locale, spre exemplu, să votăm omul și nu partidul, nu o listă cu nume înșiruite, personaje de care nu a auzit mai nimeni, dar care sunt împinse de mai marii partidului doar pentru a ridica mâna în ședințele de consiliu local? Un astfel de curent nou, în care oamenii să aleagă omul, ar însemna, într-un fel, transparență. Fiecare dintre cei care votează acea persoană, care să o reprezinte în consiliul local va ști la cine să apeleze când are o problemă, pentru că cei care candidează ar trebui să fie prezenți cât mai des în mijlocul alegătorilor, a cetățenilor care își plătesc taxe și impozite. Ar trebui ca acea persoană să fie la „talpa țării”, să prezinte niște proiecte plauzibile și realizabile pentru comunitate și să fie trași la răspundere dacă nu se concretizează. Toți vrem să simțim că suntem reprezentați cu adevărat de cei cărora le acordăm credit, atunci când punem ștampila pe ei. Oare vă simțiți reprezentați de cei din consiliile locale, spre exemplu, care, până la urmă, iau decizii pentru fiecare dintre noi. Fără renumitele liste realizate de către ștabii partidelor politice, fără acei oameni „puși”, dar cu oameni aleși individual, „pe persoană fizică”, am putea vorbi și despre concurența între cei care își doresc funcții. Soția, soțul, fratele, sora, cumnata, cumnatul, verișoara și cumătrul nu ar mai avea ce să caute în funcții „cheie”, „plantați” acolo doar pentru că servesc interesele unora sau ale altora. Oamenii onești, care lucrează în instituțiile statului, dar și cei care nu au mai avut „loc”… își doresc o societate „sănătoasă”, cu principii și criterii bazate pe meritocrație, căci nu ar mai trebui să vorbim despre Pile, Cunoștințe și Relații (P.C.R.- n.red.) în anii ce vor veni.

Schimbarea generațiilor poate aduce un suflu nou societății în care trăim, o schimbare a mentalității colective și ar trebui să mai renunțăm și la punerea în practică a unor expresii precum „Capul plecat, sabia nu-l taie”… schimbarea trebuie să pornească în fiecare dintre noi.