Chiar dacă România nu mai obține performanțe notabile în fotbal, jucătorii hunedoreni au avut o contribuție importantă la rezultatele obținute, de-a lungul vremii, de reprezentativa tricoloră.

Anul trecut s-au organizat Campionate Europene de fotbal, iar România a fost prezentă la competiția din Franța, în lot fiind şi fostul căpitan al Jiului Petroşani, Mihai Pintilii.

Din nou cu Danemarca

Dar tot anul trecut s-a mai organizat, în Brazilia, și Turneul Olimpic de fotbal, pentru echipe de tineret, la care România nu a luat parte. Până în 1976 această competiție era tratată cu mare seriozitate, în special de țările din estul Europei, mai ales după război, calificările pentru Olimpiadă fiind considerate meciuri oficiale la nivel de echipe naționale. De-a lungul timpului România a participat la trei astfel de turnee, în 1924, în 1952 și în 1964. Iar povestea noastră a ajuns înaintea ultimei ediţii de JO unde meciurile din calificări mai contau şi în palmaresul unor echipe naţionale. Aşadar, au urmat, apoi, JO din 1976, din Canada, unde, în premieră, pentru preliminarii au fost organizate grupe, România fiind repartizată alături de aceeaşi Danemarca, dar şi de Franţa şi Olanda. Danezii, ca şi românii, veneau cam cu prima garnitură, francezii cu o echipă de perspectivă, iar olandezii respectau spiritul olimpic, trimiţând jucători amatori sau semiprofesionişti. În atare condiţii, România era favorită, mai ales că Danemarca era în cădere liberă. Şi totul începuse bine, în iunie 1975, când România a depăşit Danemarca îm abele jocuri. În primul dintre ele, de la Bucureşti, tricolorii câştigau cu 4-0, Liţă Dumitru, schimbat pe final de joc, marca golul al treilea, celelalte puncte fiind realizate de Attila Kun II, Gabriel Sandu şi Cornel Dinu. Şi Mircea Lucescu a fost titular atunci, fiind înlocuit la pauză cu Mitică Marcu, iar integralist pe extrema dreaptă a fost Zoltan Crişan. Considerat una dintre cele mai bune aripi din România, Zoli Crişan a jucat de 46 de ori în prima reprezentativă a României, pentru care a înscris 4 goluri. Perioada de glorie ca jucător a cunoscut-o la Universitatea Craiova, cu care a câştigat, în mai multe rânduri, cupa şi campionatul intern, ajungând, cu formaţia din Bănie, până în semifinalele Cupei UEFA, în 1983. La sfârşitul carierei a fost antrenor-jucător la Aurul Brad, în sezonul 1987-1988, când moţii evoluau în Divizia C. România a câtigat şi returul de la Copenhaga, cu 2-1, graţie unei „duble” a lui Mircea Sandu, Dumitru, Crişan şi Lucescu fiind integralişti, iar Marcu intrând în ultimul sfert de oră.

Învinşi de un oarecare Platini

Şi urma primul joc cu Franţa, la Blois, pe 3 decembrie 1975, un succes asigurând, practic, calificarea României la JO din Canada. Dar Franţa, cu o echipă experimentală, din care făcea parte un tânăr, pe atunci, Michel Platini, a câştigat cu 4-0. Pentru România a jucat, pe extrema stângă, Mircea Lucescu, înlocuit pe final de joc, iar în linia de mijloc a fost integralist Dudu Georgescu, acesta urmând a se consacra ca vârf de atac. Considerat de foarte multă lume cel mai bun vârf de atac al României, Dudu Georgescu a cunoscut cele mai mari succese ca jucător la Dinamo, unde a fost coleg cu Lucescu, cel care îi centra perfect pentru numeroasele goluri înscrise cu capul. Ca fotbalist, Dudu a fost de patru ori golgheter al României, a fost desemnat, în 1976, cel mai bun fotbalist al țării, și a câștigat  Gheata de Aur, distincție acordată celor mai prolifici marcatori din Europa. Dudu Georgescu, care, după retragerea din activitate, și-a început cariera de antrenor la Corvinul Hunedoara, în 1992, a avut 44 de selecții în echipa naţională și 21 de goluri pentru prima reprezentativă. Eşecul de la Blois a însemnat şi schimbarea antrenorilor de la echipa naţională, dar şi ratarea calificării. A urmat returul cu „cocoşul galic” de la Bucureşti, câştigat de România cu 1-0, prin golul lui Boloni, în acest joc fiind integralişti Dumitru şi Lucescu, iar D. Georgescu era înlocuit, la mijlocul reprizei secunde, de Crişan.

Gol de Petroşani

A venit, apoi, „dubla” cu Olanda, care, deşi câştigată, la scor, nu a adus golaverajul necesar pentru a se ajunge în Canada, acesta fiind favorabil Franţei, care a atins sferturile de finală, unde a fost eliminată de viitoarea campioană olimpică, RDG. În prima partidă, de la Roselaar, România câştiga cu 3-0, toate golurile fiind marcate de Iordănescu, în acest joc Crişan fiind integralist, iar Dudu Georgescu juca în ultima jumătate de oră. Integralist în acel meci a fost şi un jucător legitimat la Jiul Petroşani, mijlocaşul Gheorghe Mulţescu, acesta fiind unul dintre jucătorii emblematici, dacă nu chiar şi cel mai mare, al echipei din Vale. Ca jucător, Mulţescu a evoluat timp de zece ani la Jiul, între 1971 şi 1979 şi, respectiv, între 1985 şi 1987, dar a şi pregătit echipa din Petroşani în 2005. Poreclit SMURD, pentru talentul său de a salva de la retrogradare echipele pe care le antrenează, Gheorghe Mulţescu a jucat de 15 ori în reprezentativa României,înscriind şi trei goluri pentru aceasta. În ultimul meci cu Olanda, România învingea, degeaba, Olanda, cu 5-1, Gigi Mulţescu, care urma să fie schimbat în repriza a doua cu Dudu Georgescu fiind cel care deschidea scorul, celelalte goluri ale tricolorilor fiind reuşite de Iuliu Hajnal, Anghel Iordănescu, Constantin Zamfir şi Cornel Dinu, iar Ion Dumitru şi Zoltan Crişan au fost integralişti.

Alte reguli

Începând cu calificările pentru Olimpiada din 1980, s-au schimbat regulile privind folosirea jucătorilor. Astfel, în preliminariile olimpice puteau evolua doar fotbalişti care evoluaseră cel mult 90 de minute în calificările pentru precedentul Campionat Mondial sau la turneul final al acestuia, excepţie făcând cei sub 23 de ani. Practic, de atunci meciurile din preliminariile olimpice sau de la JO nu au mai contat pentru palmaresul echipelor naţionale, acolo unde acestea erau incluse. Astfel, calitatea fotbalului olimpic a scăzut, lucru remarcat şi de FIFA, în cadrul raportului tehnic de după JO din 1980, unde se specifica faptul că nivelul jocului a fost inferior, printre altele, celui de la CM de juniori din anul precedent. Apoi, din 1992 la JO participă echipele de tineret, de sub 23 de ani, putând fi folsiţi, însă, şi trei jucători peste această vârstă. Din păcate, aşa cum arătam, România nu s-a mai calificat la un turneu olimpic de fotbal din 1964, deci de vreo 53 de ani, iar şanse să se califice, după cum merg echipele naţionale de juniori, nu se prea întrevăd, dar merită să rămânem optimişti. Şi la fel de optimişti să rămânem şi în ceea ce priveşte fotbalul hunedorean, care, cine ştie când, va da mai măcar un jucător pentru un turneu olimpic. Dar, cu toate acestea, ocuparea unui loc cinci, precum cel din 1964, pare o utopie…

Fotbaliştii olimpici ai Hunedoarei

De-a lungul anilor au evoluat, la turnee olimpice sau în preliminariile acestora, 22 de fotbalişti care au jucat sau au antrenat în judeţul Hunedoara. Dintre aceştia, opt au jucat la turnee finale (Guga, Paraschiva, Iordache, Ozon, Călinoiu, Nunweiller III, Creiniceanu şi Pavlovici), patru au fost rezerve (Crîsnic, Balint, Bone şi Dumitriu II), iar zece au evoluat doar în preliminarii (Oaidă, Suciu, Lucescu, Vlad, Dumitru, Nunweiller VI, Marcu, Crişan, D. Georgescu şi Mulţescu). Tudor Paraschiva era legitimat la Energia Petroşani, în 1952, când a şi jucat, la aceeaşi competiţie, ca rezervă, participând şi Aurel Crîsnic, tot de la acelaşi club din Vale, portarul fiind născut la Lonea. Carol Creiniceanu, născut la Lupeni, a evoluat în 1964, iar Gheorghe Mulţescu, pe când era legitimat la Jiul, a jucat în preliminariile pentru JO din 1976. Şi cine doreşte, poate forma două echipe imaginare, dar extrem de valoroase.