La începutul lui mai 1982, deci în urmă cu exact 35 de ani, echipa de fotbal a României începea preliminariile pentru Campionatul European din Franța 1984.

Drumul „tricolorilor” spre EURO 1984 a început la Hunedoara, cu o victorie, 3-1, în fața celor din Cipru, iar din lot făceau parte mulți jucători de la Corvinul.

Fără întrebări despre alcătuirea formației

Unul dintre oamenii de bază ai echipei naționale, condusă, atunci, de Mircea Lucescu, care tocmai părăsise Corvinul Hunedoara pentru a fi selecționer al României, a fost Romolus Gabor. Cu Romică Gabor, fost „Balon de Aur” la Campionatul Mondial de fotbal pentru juniori din Australia, din 1981, unde România a obținut cel mai rezultat din istorie, clasarea pe locul al treilea, am povestit, în numerele anterioare, despre jocurile disputate în 1982, pe lângă victoria cu Ciprul, mai sus amintită, mai fiind un succes, tot pe teren propriu, cu Suedia, și o remiză, 0-0, pe terenul campioanei mondiale în exercițiu, Italia, iar „tricolorii” începeau să viseze la Franța. Iar primul meci al preliminariilor din 1983, pe 16 aprilie în acel an, România în juca, la București, tot cu Italia. Înaintea acelui joc, România avea cinci puncte din trei meciuri, iar Italia trei, din tot atâtea remize, inclusiv una în Cipru, la vreme respectivă mulți considerând ca și chinuită victoria de la Hunedoara în fața celor din Insula Afroditei. Suedia avea trei puncte din trei jocuri, și nordicii făcând egal în Cipru, insularii terminând preliminariile cu aceste două remize, iar Cehoslovacia cinci puncte din patru meciuri. „Am jucat foarte multe meciuri amicale până la acel meci cu Italia, în care Mircea Lucescu a încercat mai multe formule de echipă și a folosit numeroși jucători. Eu abia făcusem 21 de ani și eram, deja, considerat, ca un component stabil al lotului, dar nimeni nu avea garantat locul de titular. În meciul cu Italia nu am fost folosit, dar niciodată, cum am mai spus și anterior, nu am întrebat antrenorul, oricare ar fi fost acesta, de ce nu am jucat. Am câștigat cu 1-0, cu golul acela celebru al lui Boloni, din pasa lui Balaci, care, practic, a însemnat și încheierea carierei internaționale a unui mare portar, respectiv Dino Zoff”, își amintește fostul internațional.

Dușul rece cu Cehoslovacia

Ca o paranteză, trebuie spus că, în acea vreme, în atacul României era o concurență acerbă. Cămătaru era cam singurul care era titular cert, ca vârf clasic, acesta luându-le fața veteranilor Dudu Georgescu, Radu II și Mircea Sandu, dar ca extreme erau mai multe soluții, toate de mare valoare, pe lângă Gabor mai fiind în vizorul selecționerului Geolgău, Crișan, Cârțu, Turcu, Pompiliu Iordache sau Văetuș. Tot în acea vreme erau la debutul carierei lor internaționale Coraș și Hagi, de exemplu, și, în funcția de tactica abordată, în linia de atac apăreau și jucători din compartimentul media cu profil ofensiv, precum Balaci, Mulțescu, Augustin sau Balint, așa că alegerea unui prim unsprezece nu era chiar floare la ureche. Dar să revenim la jocurile din preliminariile pentru EURO 1984. Peste nici o lună, pe 15 mai 1983, România urma să întâlnească, tot la București, reprezentativa Cehoslovaciei. „După victoria cu Italia eram principalii favoriți la calificare, care era obținută doar de câștigătoarele celor șapte grupe preliminare, turneul final fiind, pe acea vreme, cu doar opt echipe. Cehoslovacii erau conștienți că trebuie să câștige, căci dacă pierdeau erau ca și scoși din calcule. Noi, dacă am fi câștigat, luam o opțiune și mai serioasă pentru calificare, deși nici un egal nu era rău. A fost un meci de coșmar acela…Am dominat aproape tot jocul, dar ne-au prins pe un contaatac. Atunci regretatul Costică Ștefănescu a avut o intervenție prin alunecare, undeva în marginea careului mare și s-a dat penalty, din care s-a înscris, dar nu sunt foarte convins că a fost. Tocmai de aceea atunci am protestat și am primit un cartonaș galben. Am fost înlocuit la pauză, dar rezultatul a rămas neschimbat până la final”, mai povestește Romică Gabor. Urma, apoi, în preliminariile pentru EURO 1984, meciul cu Suedia, din deplasare, de pe 9 iunie 1983. Suedezii trecuseră la conducerea grupei, cu 9 puncte din cinci jocuri, după ce învinseseră campioana mondială, Italia, scoțând-o, astfel definitiv din calculele pentru calificare. Cehoslovacia era pe locul al doilea, cu șapte puncte din cinci meciuri, ca și România, dar cu un golaveraj superior, principalul criteriu de deparatajare în cazul în care două echipe erau la egalitate, iar cei din Cipru erau ieșiți demult din calcule. Dar despre meciul cu Suedia, precum și despre altele, vom vorbi cu Romolus Gabor într-un număr viitor.