Un cunoscut medic obstetrician – ginecolog hunedorean, Romeo Stănescu, trage un semnal de alarmă în ce privește scăderea dramatică a natalității în județul Hunedoara, precum și migrația covârșitoare a tinerilor spre alte țări. Acesta este de părere că, în cazul în care nu se vor lua măsuri ferme la nivel național, în câteva zeci de ani nu vom mai exista ca nație. Doctorul hunedorean își bazează teoria pe statistici și susține că, în urmă cu aproximativ 10 ani, numărul nașterilor, la spitalul din Deva, era de peste 900, iar acum abia dacă depășește cu puțin 500.

Doctorul Romeo Stănescu este cunoscut pentru nenumăratele fertilizări in vivo realizate, majoritatea cu succes, încă de la începutul anilor 2000, în județul Hunedoara. Este șef al Secției de Obstetrică – Ginecologie a Spitalului Județean de Urgență Hunedoara – Deva de peste 15 ani și spune că „vinovate” pentru alegerea meseriei pe care o practică și acum, după aproape două decenii, cu aceeași dăruire, se datorează celor mai importante femei din viața sa, mama și soția. S-a născut în maternitatea de la Deva și este singurul medic din județ care s-a întors să lucreze în locul în care s-a născut. L-a avut îndrumător pe renumitul profesor universitar Bogdan Marinescu, cel care a făcut fertiliarea Adrianei Iliescu, când aceasta avea 67 de ani.

De ce ați ales să urmați o carieră în medicină?

Nu am vrut să devin medic, ci profesor de matematică. Sunt absolvent al liceului cu profil matematică-fizică, din municipiul Hunedoara, actualmente Liceul „Iancu de Hunedoara”, și am ajuns să dau examenul pentru a intra la medicină din întâmplare. Practic, mi-am dorit să am performanțe la matematică și am participat la olimpiade, însă în clasa a X-a nu am reușit să mă calific pentru faza națională. Atunci am avut un moment de deznădejde, în ce privește performanța mea la această materie, iar intervenția mamei mele din acel moment a fost crucială. A insistat mult să dau examen la medicină, iar în clasa a XI-a mi-am cumpărat cărțile de biologie și am parcurs etapele de olimpiadă la fel ca la matematică. Când am ajuns la faza județeană, am reușit performanța de a ieși pe locul doi și m-am calificat pentru faza națională, la Craiova. Am constatat atunci că, dacă îmi propun ceva, pot să fac performanță și am decis să pornesc pe calea medicinei. Mai mult, am avut exemplul tatălui meu, care a fost o viață medic ortoped la spitalul din Hunedoara, precum și șef al secției și manager al aceleiași unități medicale.

Cum ați decis în privința specializării?

În ce privește specializarea, și alegerea acesteia a fost ghidată, oarecum, de o altă femeie importantă din viața mea, soția. În 1993 mă pregăteam să învăț pentru rezidențiat, fiind decis să devin medic de dializă. Consideram că această parte a medicinei mi s-ar potrivi foarte bine dat fiind faptul că este mai tehnică, bazată mai mult pe chimie și fizică. Așadar, chiar am urmat, timp de un an, cursuri de dializă la Timișoara, perioadă în care m-am și căsătorit, iar un an mai târziu, în 1994, soția era însărcinată și am mers împreună la un cabinet de ginecologie în Timișoara pentru a face o ecografie. Pe vremea aceea erau dezvoltați doar niște muguri ai sistemului de sănătate privat în România, iar în județul Hunedoara nici nu existau cabinete private. Mi s-a părut interesantă și această latură, plus tehnica imagistică. Mi-am dorit o specialitate chirurgicală, dar nu precum cea a tatălui meu, care necesită să stai foarte multe ore în sala de operație, ci am vrut să îmbin partea medicală cu cea de privat, iar obstetrica – ginecologia s-a potrivit foarte bine. Din acest motiv m-am îndreptat spre această direcție. Poate dacă soția mea nu era însărcinată, astăzi munceam pe o altă ramură a medicinei.

O perioadă am făcut specializarea la Timișoara, mai apoi la spitalul din Hunedoara, iar doi ani și jumătate la Maternitatea Bucur, din București, și Maternitatea Giulești, unde am avut șansa să lucrez cu renumitul profesor Bogdan Marinescu, cel mai cunoscut profesor de ginecologie din România, care a făcut fertilizarea Adrianei Iliescu, când aceasta avea 67 de ani. La el am văzut pentru prima dată fetilizări in vitro, laparoscopia, la Spitalul Giulești. Pentru mine a fost un model demn de urmat și am încercat să-i calc pe urme în această mică provincie.

Există vreo schimbare, în decurs de 20 de ani, în ce privește natalitatea?

În decursul ultimilor 20 de ani există o schimbare de adresabilitate și de patologie, pe care am remarcat-o pe parcursul carierei mele. Se întâmplă astăzi un lucru deloc benefic, exodul tinerilor spre alte țări. Sunt foarte multe familii tinere care aleg să muncească peste hotare. Astfel, în România, și implicit în județ, a scăzut dramatic natalitatea. Dacă acum mai bine de 10 ani, când am preluat eu această secție, erau în jur de 900 de nașteri pe an, acum am ajuns la puțin peste 500. Este aproape o înjumătățire a numărului de nașteri în decurs de 10 – 15 ani. Așadar, dacă pe vremuri întâlneam frecvente cazuri în care tinerele fie veneau pentru că își doreau să rămână însărcinate și aveau nevoie de tratamente pentru fertilitate, fie erau însărcinate și veneau să urmărim sarcina, acum astfel de situații sunt tot mai rar întâlnite. Anul trecut, în România a fost cea mai mică rată a natalității din ultimii 60 de ani. Pe de altă parte, în Italia, româncele sunt pe locul doi, după italience, ca număr de nașteri. Dacă ne uităm numai în Ungaria, unde guvernul încearcă să crească natalitatea prin stimulente legate de împrumuturile bancare. O țară mică, dar cu multă dorință de a crește nația, pe când la noi nu există astfel de intenții. Perspectiva mi se pare a fi sumbră. Practic, în municipiul Hunedoara, sunt faptic puțin peste 40.000 de persoane care locuiesc, restul, până la circa 70.000, sunt plecați la muncă peste hotare. Săptămâna trecută îmi spunea o pacientă, care locuiește într-un cartier din această localitate, că în blocul în care locuiește, de patru etaje, mai sunt patru apartamente ocupate, restul sunt goale, pentru că locatarii sunt plecați la muncă în străinătate. Așadar, și patologia s-a modificat. Avem patologii de vârsta a doua spre a treia, la femei de peste 40 de ani, legată de fibroame, incontinențe urinare, colpite, infecții. Nu mai avem sarcini, nici infertilitate. Ar trebui ca toate aceste asptecte să reprezinte un semnal de alarmă pentru autorități. Dacă nu se iau măsuri urgente, la nivel național, în scurt timp se va alege praful de această nație.

Care este frecvența cererilor de fertilizare in vivo?

În ce privește fertilizările în vivo, pot spune că nu mai am adresabilitate. Dacă pe vremuri aveam 20-30 de inseminări lunar, acum mă ocup de un caz, maximum două pe lună. E adevărat că, actualmente, s-au dezvoltat o sumedenie de centre medicale private însă, din păcate, acestea sunt precum centrele comerciale. Practic, patronul unei clinici private funcționează după pricipiile de piață, angajează doctori în funcție de clientelă și de profitul pe care aceștia îl aduc, iar activitatea nu mai este centrată spre partea medicală cu prioritate, ci către profit.

Ați avut cazuri mai puțin fericite, în care să pierdeți și mama și copilul în timpul nașterii?

În cariera oricărui medic există și cazuri nefericite, în care oricât ți-ai da silința, oricâtă pregătire profesională ai avea, ține de țesutul omului, de biologia lui. E ca la o stofă. Una care se șifonează, e de calitate îndoielnică, este greu să o transformi peste noapte într-un material de calitate. În ce privește pierderea vreunei gravide, pot spune că m-a ferit Dumnezeu de așa ceva. În acest spital, de când lucrez, aproape 20 de ani, nu a existat niciun deces matern. Dar, câte un copil care să se prăpădească la naștere am avut. Desigur, aceste cazuri te marchează și este foarte greu să treci peste, pentru că automat, pe parcursul lunilor de monitorizare a sarcinii, se leagă o legătură între tine, ca medic, și pacientă.

Câți copii „ați adus pe lume” și care este numărul pacientelor care v-au trecut pragul cabinetului de-a lungul carierei?

Nu am socotit niciodată câți copii am adus pe lume, dar sunt de ordinul miilor. Însă am calculat, la un moment dat, câte persoane am consultat și m-am speriat. Dacă îmi este permisă o comparație mai haioasă, pot spune că aș umple de două ori Arena Națională din București, în ce privește numărul de consultații. Au fost câțiva ani, înainte de a veni criza economică, undeva între 2003 și 2007, când aveam, numai în sistemul privat, în jur de 5.000 de consultații pe an, plus cazurile din spital. Așadar, am făcut peste 100.000 de consultații, sigur că nu e vorba de tot atâtea persoane.

Romeo Stănescu s-a născut în 11 octombrie 1967, la spitalul din Deva. Este absolvent al Universității de Medicină și Farmacie „Victor Babeș” – Timișoara, promoția 1992, cu media 9,89. S-a specializat în obstetrică – ginecologie la Maternitatea Bucur, din București și este doctor în medicină din 2002. Pe parcursul carierei a obținut o serie de atestate profesionale în ecografie, colposcopie, citologie, laparoscopie, histeroscopie, fertilizare in vitro, management.