Agenția Națională de Administrare Fiscală (ANAF) dezminte categoric informațiile vehiculate recent în spațiul public, potrivit cărora, „începând cu 2025, ANAF va percepe 10% din banii aflați în conturile bancare ale contribuabililor”.

Reprezentanții ANAF au reacționat și au transmis un comunicat în care atrag atenția că această informație este falsă.

„Conform legislației în vigoare, „contribuția de asigurări sociale de sănătate (CASS) se datorează pentru veniturile din investiții, cum ar fi dobânzile obținute din economiile bancare, dividendele, câștigurile de pe piața de capital, etc., dacă prin cumulare cu alte categorii de venituri (e.g. venituri din drepturi de proprietate intelectuală, agricultură, alte surse) se depăşeşte pragul anual de 6, 12 sau 24 salarii minime brute pe ţară. Contribuția de 10% se datorează la o bază anuală de 6, 12 sau 24 salarii minime brute pe țară, în funcţie de nivelul cumulat al veniturilor, respectiv de încadrarea venitului cumulat în cele trei intervale. De exemplu, dacă veniturile din dobânzi reprezintă singura sursă de venituri a contribuabilului în anul 2024, iar aceasta se ridică la 25.000 lei anual, CASS datorată este de 1.980 lei (3.300 lei x 6 x 10% = 19.800 lei x 10%) sau dacă veniturile din dobânzi se ridică la nivelul de 45.000 lei anual, CASS datorată este de 3.960 lei (3.300 lei x 12 x 10% = 39.600 lei x 10%)”, se arată în comunicatul oficial al instituției.

Reprezentanții ANAF subliniază că nu se percep contribuții pentru sumele existente în conturile bancare, ci doar pentru dobânzile generate de aceste sume, dacă veniturile totale din investiții depășesc plafonul legal.

„Regimul actual de plată a CASS pentru veniturile din investiții (inclusiv dobânzi) este instituit din anul 2018”, mai transmit oficialii ANAF.

ANAF încurajează contribuabilii să se informeze exclusiv din surse oficiale, pentru a evita confuziile sau interpretările greșite. Pentru informații fiscale cu caracter general contribuabilii pot apela Call Center la numărul 031.40.39.160.

Actorul Mircea Diaconu a încetat din viaţă, sâmbătă, la vârsta de 74 de ani.

Trupul neînsufleţit al actorului va fi depus luni, între orele 11.00 – 16.00, în foaierul teatrului Nottara, unde colegii de breaslă şi admiratorii îi vor putea aduce un ultim omagiu, au precizat reprezentanţii instituţiei, pentru AGERPRES.

Mircea Diaconu s-a născut la 24 decembrie 1949, la Vlădeşti, judeţul Argeş. A absolvit, în 1971, Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică din Bucureşti, la clasa profesoarei Sanda Manu, potrivit biografiei de pe site-ul Teatrului Nottara, https://www.nottara.ro/.

În 1970 a jucat în spectacolele ”Caragiale… dar nu teatru”, după I.L. Caragiale (dramatizarea şi regia Sanda Manu), ”Cartofi prăjiţi cu orice” de Arnold Wesker (regia Alexa Visarion) şi ”Diavolul alb” de John Webster (regia Sanda Manu) – toate trei la Studioul Casandra, precum şi în ”Harfa de iarbă” de Truman Capote (regia Crin Teodorescu), la Teatrul Bulandra, iar în 1971 a jucat în ”Fata morgana” de Dumitru Solomon (regia Mihai Dimiu), la Teatrul de Comedie, ”A murit Tarelkin” de Alexandr Vasilievici Suhovo-Kobîlin (regia Cristian Berger) şi ”Alexandru Lăpuşneanu” de Costache Negruzzi (regia Dan Micu), ambele spectacole, la Studioul Casandra.

Pe scena Teatrului Bulandra a jucat în spectacole precum: ”Mincinosul” de Carlo Goldoni (regia Sanda Manu, 1971), ”O scrisoare pierdută” de I.L. Caragiale (regia Liviu Ciulei, 1972), ”Revizorul” de N.V. Gogol (regia Lucian Pintilie, 1972), ”Elisabeta I” de Paul Foster (regia Liviu Ciulei, 1974), ”Militarul fanfaron” de Maccius Plautus (regia Ioan Taub, 1976), ”Răceala” de Marin Sorescu (regia Dan Micu, 1977), ”Furtuna” de William Shakespeare (regia Liviu Ciulei, 1978), ”O scrisoare pierdută” de I.L. Caragiale (regia Liviu Ciulei, 1979), ”Conu’ Leonida faţă cu reacţiunea” de I.L. Caragiale (regia Dan Micu, 1979), ”Voluptatea onoarei” de Luigi Pirandello (regia Valeriu Moisescu, 1980), ”Mormântul călăreţului avar” de Dumitru Radu Popescu (regia Mircea Marin, 1981) ş.a.

La Teatrul Nottara a jucat în piesele ”Cuminţenia pământului” de Ana Blandiana, Ioan Alexandru, Ion Gheorghe, Adrian Păunescu, Marin Sorescu (1984), ”Pădurea” de Aleksandr Nikolaevici Ostrovski (regia Costin Marinescu, 1984), ”Cum vă place” de William Shakespeare (regia Dan Micu, 1985), ”Râs şi plâns” de Ivan Radoev (regia Petre Gheorghiu, 1986), ”Ultimul bal” de Ion Brad şi Dan Micu (regia Dan Micu, 1986), ”Într-o dimineaţă” de Mihai Ispirescu (regia Dan Micu, 1988), ”Burghezul gentilom” de Moličre (regia Alexandru Dabija, 1989), ”Operele complete ale lui WLM SXPR (prescurtate)” de Jess Borgeson, Adam Long şi Daniel Singer (regia Petre Bokor, 2001), ”Castelul” de Franz Kafka (regia Tino Geirun, 2003), ”Variaţiuni enigmatice” de Eric-Emmanuel Schmitt (regia Claudiu Goga, 2003), ”Scandal la Operă!” de Ken Ludwig (regia Petre Bokor, 2006), ”Vacanţă în Guadelupa” de Pierre Sauvil şi Éric Assous (regia Diana Lupescu, 2011).

A mai jucat în ”Teatru descompus” de Matei Vişniec (regia Cătălina Buzoianu, 1990), la Theatrum Mundi, precum şi în ”Noaptea regilor” de William Shakespeare (regia Andrei Şerban, 1991) şi ”Ghetou” de Joshua Sobol (regia Victor Ioan Frunză, 1993), ambele la Teatrul Naţional Bucureşti.

Mircea Diaconu a fost asistent la secţia actorie, clasa Olga Tudorache, la Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică ”I.L. Caragiale” din Bucureşti (între 1977-1978), iar din 1990, a ţinut cursul de actorie de film la Academia de Teatru şi Film din Bucureşti. De asemenea, a fost directorul Teatrului Nottara în perioada 2001-2011, conform https://www.nottara.ro.

A fost distribuit şi în zeci de filme, dintre care amintim: ”Nunta de piatră” (regia Dan Piţa, 1972), ”Explozia” (regia Mircea Drăgan, 1973), ”Capcana” (regia Manole Marcus, 1974), ”Actorul şi sălbaticii” (regia Manole Marcus, 1975), ”Filip cel bun” (regia Dan Piţa, 1975, ”Mere roşii” (regia Alexandru Tatos, 1975), ”Cuibul salamandrelor” (regia Mircea Drăgan, 1977), ”Profetul, aurul şi ardelenii” (regia Dan Piţa, 1978), ”Bietul Ioanide” (regia Dan Piţa, 1979), ”Înainte de tăcere” (regia Alexa Visarion, 1979), ”Vacanţă tragică” (regia Constantin Vaeni, 1979), ”Artista, dolarii şi ardelenii” (regia Mircea Veroiu, 1980), ”De ce trag clopotele, Mitică?” (regia Lucian Pintilie, 1981), ”Sfârşitul nopţii” (regia Mircea Veroiu, 1982), ”Secvenţe” (regia Alexandru Tatos, 1982), ”Buletin de Bucureşti” (regia Virgil Calotescu, 1983), ”O lumină la etajul zece” (regia Malvina Urşianu, 1984), ”Promisiuni” (regia Elisabeta Bostan, 1985), ”Căsătorie cu repetiţie” (regia Virgil Calotescu, 1985), ”O vară cu Mara” (regia Mircea George Cornea, 1988) ş.a.

A mai jucat în filme precum ”Campioana” (regia Elisabeta Bostan, 1990), ”Asfalt Tango” (regia Nae Caranfil, 1993), ”Faţă în faţă” (regia Marius Barna, 1999), ”Corul pompierilor” (regia Cristian Mungiu, 2000), ”Filantropica” (regia Nae Caranfil, 2002), ”Aventurile unei zile” (regia Petre Năstase, 2004), ”Cum mi-am petrecut sfârşitul lumii” (regia Cătălin Mitulescu, 2006), ”Legături bolnăvicioase” (regia Tudor Giurgiu, 2006), ”Happy End” (regia Radu Potcoavă, 2006), ”Ticăloşii” (regia Şerban Marinescu, 2007), ”Tache” (regia Igor Cobileanski, 2008).

Mircea Diaconu este autorul volumelor ”Şugubina” (Premiul Uniunii Scriitorilor din România), ”La noi când vine iarna”, ”Scaunul de pânză al actorului”.

A fost membru al Consiliului Naţional al Audiovizualului între anii 1998 şi 2002.

A deţinut funcţia de ministru al Culturii, în Cabinetul Ponta, între 7 mai – 25 iunie 2012.

Între anii 2001-2011 a fost directorul Teatrului Nottara.

A fost senator în legislatura 2008-2012, fiind ales în circumscripţia electorală nr. 3 Argeş, colegiul uninominal nr.1, din partea Partidului Naţional Liberal, şi a făcut parte din Grupul Parlamentar al Partidului Naţional Liberal, conform https://www.cdep.ro/. În respectiva legislatură a fost membru al Comisiei pentru cultură, artă şi mijloace de informare în masă, al Comisiei pentru egalitatea de şanse (oct. 2009 – oct. 2010, oct. 2010 – apr. 2011), precum şi al Comisiei permanente comune a Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru relaţia cu UNESCO.

Mircea Diaconu a fost europarlamentar în legislatura 2014-2019, independent, făcând parte din Grupul Alianţei Liberalilor şi Democraţilor pentru Europa. A fost vicepreşedinte al Comisiei pentru cultură şi educaţie (7 iul.2014 – 18 ian.2017; 23 ian. 2017 – 1 iul.2019), membru al Comisiei pentru cultură şi educaţie (1 iul. 2014 – 6 iul. 2014; 19 ian. 2017 – 22 ian.2017) şi al Delegaţiei pentru relaţiile cu Peninsula Arabică (14 iul.2014 – 1 iul.2019), precum şi membru supleant al Comisiei pentru ocuparea forţei de muncă şi afaceri sociale (1 iul. 2014 – 18 ian. 2017; 19 ian. 2017 – 1 iul. 2019) şi al Delegaţiei la Comisia parlamentară mixtă UE-Macedonia de Nord (14 iul.2014 – 1 iul. 2019), potrivit https://www.europarl.europa.eu/.

A fost candidat independent la alegerile prezidenţiale din 2019, susţinut de Pro România şi ALDE.

La 1 decembrie 2000 i-a fost decernat Ordinul Naţional ”Pentru Merit” în grad de Ofiţer ”pentru realizări artistice remarcabile şi pentru promovarea culturii” (https://www.nottara.ro/).

La 15 aprilie 2013 a primit un Premiu de excelenţă la gala de deschidere a Festivalului Internaţional de Film Bucureşti.

Sursa: AGERPRES

România a obținut aderarea completă la Spațiul Schengen, de la 1 ianuarie 2025. Decizia istorică a fost adoptată astăzi, de Consiliul Justiție Afaceri Interne (JAI) al Uniunii Europene. Acest lucru înseamnă că, începând cu prima zi a anului viitor, românii vor putea călători cu mașina în afara țării fără să mai piardă ore întregi la vamă.

”Este un moment istoric de a primi în final Bulgaria şi România ca membre depline ale Schengen. Ridicarea controalelor asupra persoanelor la frontierele terestre interne cu şi între aceste state membre a fost o prioritate de top pentru preşedinţia ungară (a Consiliului UE) şi astăzi am transformat-o în realitate. Acest pas va fi benefic nu numai pentru cetăţenii bulgari şi români, dar şi pentru UE ca întreg”, a declarat ministrul de interne ungar Sandor Pinter, citat de Agerpres.

Reamintim că, din primăvară, România a intrat în Schengen pe frontierele maritime și aeriene, iar, începând cu 1 ianuarie 2025, vor fi deschise și frontierele terestre.