La 16 ani, a devenit pilot de planor. Ceva ani mai târziu, a obţinut licenţa de pilot comercial. Pentru Daiana, la numai 25 de ani, cerul nu este limita. Cerul este, aşa cum spune chiar ea, „acasă”.

De Ziua Femeii, GdS dedică un material forţei infinite a ambiţiei feminine, printr-o poveste care dovedeşte că infinitul poate deveni tangibil atunci când eşti hotărât să munceşti suficient pentru asta.

„Cabin Crew, prepare for take off!”

„Echipaj, ne pregătim pentru decolare!” este una dintre sintagmele devenite laitmotiv pentru Daiana Dajulescu. Tânăra născută în Oltenia, la Târgu Jiu, este în prezent pilot la compania aeriană Wizz Air. Locul în care s-a născut, având amprenta infinitului lăsată de Constantin Brâncuşi, a ambiţionat-o să se apropie de el cucerind înălţimi şi la propriu, şi la figurat, spune Daiana.

În ciuda dovezilor copleşitoare ale capacităţilor sale, Daiana a întâmpinat cu modestie şi emoţie prilejul de a ne oferi un interviu şi s-a pregătit cu conştiinciozitate. A vrut să aştearnă în scris o parte din povestea ei, pentru a-şi putea controla mai bine emoţiile. Pentru că la manşă este întotdeauna mai bine decât în faţa unui reportofon. Şi pentru că, deşi în zbor nu se teme de nimic, pe pământ şi Daiana este om.

De la gimnastică de performanţă la echilibrul perfect al zborului

Primul contact cu aviația s-a produs la vârsta de 10 ani, pe o cursă comercială București – Bologna. De atunci, dorinţa de a cuceri lumea de deasupra tuturor şi de a pilota avioane comerciale nu a mai părăsit-o.

Au urmat lecțiile de pilotaj și întâlnirea cu instructorii şi alți colegi pasionați de aviație și studiile propriu-zise. Întâlnirile zilnice cu planorul IS28B2.

„Pasiunea mea pentru aviație a prins… aripi. De fapt, nu ai nevoie de foarte multe ca să te lași convins că locul tău este la manșă și că poți aspira către orizonturi îndepărtate. În prezent sunt pilot în cadrul companiei Wizz Air, cu baza de operare la Craiova, şi pilotez două dintre cele mai populare avioane comerciale din lume, Airbus 320 și Boeing 737”, spune.

Ciocnirea dintre lumi

Cum familia locuia aproape de centrul oraşului Târgu Jiu, după cum am aflat de la mama sa, în aşteptarea Daianei, în fiecare dimineaţă când plecau de acasă, Coloana Infinitului le răsărea în cale. Şi vorbeau despre vise care prind aripi. Numai să le creşti pană cu pană.

„Am crescut într-o familie în care părinții mei au meserii departe de aviație. Timp de 14 ani am fost sportivă de performanță la gimnastică aerobică, având în palmares zeci de premii. Până când am descoperit esența zborului. La 16 ani, am devenit pilot de planor, iar după absolvirea liceului mi-am continuat studiile și am obținut licența de pilot comercial”, a povestit Daiana Dajulescu pentru GdS.

La 10 ani, Daiana a zburat pentru prima dată. Spre Italia, pentru a sta o lună în vacanţă la unchii săi. Daiana a fost fascinată, cucerită din prima secundă de avion. Întrebările au început să curgă, şi-a dorit să discute cu echipajul, să afle totul despre zbor. Vacanţa din Rimini nu a mai contat pentru ea, ne-a povestit mama. „Bunica o vedea îngândurată şi a întrebat-o ce are. Şi i-a spus că vrea să se întoarcă. Pentru că are multe întrebări pe care vrea să le pună echipajului din avion”.

Nu a mai existat altă cale. Părinţii au înţeles şi ei că Daiana se desprinsese deja de la sol şi că visul ei nu are pedală de frână.

„Tu ai mai făcut asta, nu?”

Aşa că Daiana Dajulescu şi-a trăit adolescenţa plecând, în fiecare vineri, după şcoală, spre Braşov, unde făcea cursurile pe planor. „La două, după ce termina orele, o aşteptam în maşină, cu sandvişul la pachet, şi porneam spre Braşov”, a povestit mama Daianei.

Citea tot ce îi pica în mână despre avioane, căuta cu aviditate informaţii care se obţineau cu greu într-o perioadă în care accesul la Internet era mult limitat, iar biblioteca judeţeană din Târgu Jiu nu oferea prea multe resurse legate de aviaţie.

Pentru a fi siguri că Daiana POATE şi nu doar VREA, părinţii i-au plătit un test pe simulator la Bucureşti. La final, profesorul a întrebat-o: „Tu ai mai făcut asta, nu?”, primind cu stupoare răspunsul negativ. „Atât de mult citise, încât ea deja ştia multe lucruri, chiar dacă nu avusese niciodată experienţa respectivă”, am mai aflat de la mama sa, în scurtul timp în care Daiana lipsea din cameră. „Ea, când e pe pământ, nu se regăseşte”.

Şi atunci, ca părinte, nu poţi decât să îi sufli în aripi, am înţeles de la o mamă pentru care nu a mai avut importanţă decât fericirea copilului ei determinat să zgârie suprafaţa infinitului.

Cele 5 kilograme care au făcut diferenţa

Daiana consideră mai degrabă provocator decât dificil să devii First Officer. Nu i-a fost niciodată teamă, ne-a mărturisit. Ba chiar le spune adesea părinţilor că este mai sigur să zboare decât să meargă cu maşina până acasă, la Târgu Jiu.

„Aș spune că e mai degrabă provocator decât dificil. Imaginează-ți că ai 16 ani, cântărești 45 de kg și pilotezi o aeronavă de 300 de kg. E o situaţie care te pregăteşte pentru ce va urma. Acum, am 25 de ani, 50 de kg și pilotez avioane ce cântăresc între 60 – 70 de tone fiecare. Și cred că cele 5 kg care au făcut diferența sunt rafturile pline de cărți pe care le-am studiat, ca să ajung aici. Aș vrea să-i sfătuiesc pe oamenii care au același vis să pună pe locul doi dificultățile, temerile legate de această meserie și doar să muncească pentru visul lor. Fiindcă, odată ajunşi aici, îşi vor da seama că tot efortul lor a meritat”, este mesajul Daianei pentru cei care simt că le cresc pene.

În ce constă, concret, acest parcurs provocator? În cursuri de planor – pe care Daiana le recomandă tuturor celor care vor să ia calea zborului, pentru că „te pregătesc pentru o parte din situaţiile imprevizibile care pot surveni într-un avion” – apoi cursuri de pilot privat, cursuri de pilot comercial şi cursuri de pilot de transport aerian.

Părinţii au depus eforturi şi au fost alături de ea necondiţionat, şi-au ipotecat casa pentru a-i hrăni visul, iar Daiana a muncit necontenit.

„Aici nu creăm fotomodele. Eşti prea firavă pentru a fi pilot de avion”

Într-o lume în care femeile sunt o raritate la manşa unui avion, Daiana a înlăturat din calea sa stereotipurile şi şi-a văzut de drum. „Când am fost să mă înscriu la primele cursuri de pilot, comandantul aerodromului mi-a spus: „Domnișoară, aici noi nu creăm fotomodele, ci piloți. Ești prea firavă pentru a fi pilot de avion.” Atunci în mine a crescut ambiţia. Am înțeles că avionul, de fapt, nu cunoaște cine e la manșă. Doar măiestria celui care îl pilotează face diferența. Încurajez femeile să-și învingă teama și să-și urmeze cu fidelitate visul. Iar dacă simt că locul lor este aici, să devenim colege, atunci le îndemn să-și construiască propria lor poveste de succes”, transmite tânăra.

„În aviație nu există femei sau bărbați, există piloți”, crede Daiana Dajulescu.

„Eu vreau să zbor mai mult”

A cântărit mult alegerea între zborul civil şi cel militar. Era atrasă de cel din urmă, însă când a aflat că orele de zbor sunt mult mai puţine, a spus: „Dar eu vreau să zbor mult mai mult”. Şi viaţa ca pilot comercial i-a mai potolit şi altă sete. Setea de a descoperi lumea. Deşi tot România rămâne marea ei dragoste. Nu întâmplător s-a născut chiar într-o zi de 1 decembrie, la puţină vreme după miezul nopţii.

„Mă simt copleșită când întâlnesc în aeroport fetițe care au jucării sub forma unui avion în brațe și vin cu entuziasm să îmi spună ca vor să devină ca mine. Pasagerii sunt adesea uimiţi când află că este o femeie la manşă, dar primesc vestea cu admirație și mult respect”, ne-a destăinuit.

O zi din viaţa „la birou”, la 10.000 de metri altitudine

Cum arată o zi din viaţa Daianei la… „biroul” său aflat la 10.000 de metri altitudine? Mereu cu centura de siguranță cuplată, cu luminile de navigare pornite și cu sistemul de presurizare activ.

Am întrebat-o la ce se gândeşte când apar turbulenţele. „Siguranţa pasagerului este prioritatea”, a spus fără ezitare. Turbulenţele sunt ceva obişnuit şi nu îi provoacă anxietate, pentru că piloţii sunt foarte bine pregătiţi pentru orice situaţie imprevizibilă, adaugă. „În general, în funcție de condițiile meteorologice, radarul meteo îi ajută pe piloţi în luarea celei mai bune decizii, astfel încât turbulențele să fie controlate şi pasagerii să fie liniştiţi. În toate experiențele de învățare, piloții simulează diverse situații, pe care ajung să le depășească și să le remedieze în așa fel, încât avionul să aterizeze în siguranță. Trebuie să menționez un lucru important, că la fiecare 6 luni, piloții sunt antrenați pe simulatoarele de zbor, în toate situațiile în care o aeronavă se poate afla. Cred că oamenii care aleg această meserie au o doză de responsabilitate asumată și certitudinea că pot oferi siguranță, înainte de toate”.

Disciplina şi inteligenţa emoţională, parte din „bagajul de cală”

Nu poți ajunge un specialist de top dacă îți lipsesc disciplina, învățarea continuă și perseverența, este de părere Daiana Dajulescu. „Așa cum spunea un foarte bun instructor, „ca pilot ai o aripă ce conține noroc și o aripă ce conține cunoștințe. Datoria ta este să îți pui penele necesare pe aripa de cunoștințe, înainte ca aripa de noroc să rămână fără ele.” De asemenea, aviaţia este şi despre inteligenţă emoţională, crede ea. Este despre a nu te lăsa copleșit de emoții. „Gândul că ești responsabil de 200 de suflete te poate copleși. Trebuie să rămâi rațional în orice situație”.

„Te simţi privilegiat să ştii că, prin avionul pe care-l pilotezi, poţi schimba viața unui om”

Pentru Daiana, aviaţia este un vis devenit realitate, care a însemnat până acum aproape 10 ani de învățare continuă, experiențe acumulate, sute de ore de zbor și mii de oameni fericiți care au ajuns la destinație în siguranță. În tot acest vârtej de experienţe, cel mai mult iubeşte şansa de a contribui, într-un fel, la povestea oamenilor.

„Te simţi privilegiat să ştii că, prin avionul pe care-l pilotezi, poţi schimba viața unui om. Că ești parte din echipa care-l ajută să primească, poate, la destinație, un tratament care-i va salva viața. Sau în acel avion să poți conduce către jumătatea inimii pe cineva care urmează să se căsătorească. Sau să aducă pe lume un copil. Să descopere o destinație de vis Şi acest șir poate continua. De multe ori, zborul cu avionul poate face diferența între azi și mâine.”

Cele două momente-cheie

„Eu cred că sunt două momente-cheie în viaţa noastră. Atunci când te naşti şi atunci când descoperi care îţi este menirea”, sunt cuvintele spuse de mama Daianei care mi-au rămas întipărite în minte.

Unii oameni poate nu au parte de al doilea moment niciodată. Fie nu îl găsesc, fie nu îl recunosc. Daiana s-a întâlnit cu acest moment la 10 ani. Şi a ştiut.

Sursă articol 

Scris de Anda Simion pentru Gazeta de Sud