Profesorul universitar, Mircea Ochinciuc (foto), doctor în arhitectură și urbanism, fost președinte al filialei București al Ordinului Arhitecților din România (OAR), s-a aflat într-o vizită la Deva, cu prilejul unui eveniment inedit, organizat de către filiala Hunedoara a OAR. Manifestarea a avut loc, joi 18 ianuarie, după-masă, începând cu ora 17:00, la sala de conferințe a localului “Play” din oraș, unde s-au adunat arhitecți din întregul județ, în fața cărora domnia sa a susținut o interesantă prelegere pe tema ”Arhitectură & Tehnologie”. Înainte, profesorul Mircea Ochinciuc a avut amabilitatea de a acorda un interviu cotidianului „Servus Hunedoara”, în care a vorbit, printre altele, despre cum tehnologiile actuale și-a pus amprenta lor asupra arhitecturii.

Profesorul Mircea Ochinciuc a venit, la Deva, la invitația președintelui filialei Hunedoara a Ordinului Arhitecților din România (OAR), arh. Alexandru Rugescu. Acesta a fost însoțit de arhitecta Ioana Pânzaru, care a prezentat, în timpul conferinței, importanța sistemului BIM („Business Information Modeling”, un sistem digital practicat, de mulți ani, de către arhitecții din Occident.

Reporter: Domnule profesor, ați revenit la Deva, după foarte mulți ani, cu prilejul unei întâlniri importante a arhitecților hunedoreni? Ce subiecte vor fi atinse, în timpul discuțiilor?

Prof. Dr. Mircea Ochinciuc: “Inițiativa întâlnirilor cu filialele Ordinului Arhitecților din țară are ca scop dialogul pe temele actuale ale arhitecturii, dar și de a pune în lumină reușitele colegilor mei din orașele prin care trec; sunt probleme pe care societatea civilă, în general, le dezbate, uneori, cu interes, alteori cu o notă critică destul de acidă. Fac referire, strict la societatea civilă pentru că ea este cea care trăiește în spațiul construit al arhitecturii. Datorită prezenței tot mai puțin numeroase a investitorilor, produsul de arhitectură este tot mai redus. Nu văd ce s-a construit în ultimii 30 de ani în Deva, în afară de locuințe, birouri și magazine. Am întrebat ce clădiri reprezentative s-au ridicat? De ce pun întrebarea aceasta, pentru că, de fapt, subiectul dialogului cu arhitecții din județ va fi cu referire la schimbarea imaginii orașului și a percepției lui de către locuitori în funcție de reperele sale mai importante. Vă dau un exemplu mai concret: la poalele Cetății Deva s-a construit în anii 70, de către un important arhitect român, Hotelul Sarmis. Hotelul a reprezentat, pentru acel momemt, primul reper de arhitectură modernă din Deva. Din păcate, cu mici excepții, nu se știe cum îl cheamă. Este vorba despre arh. Dinu Gheorghiu, azi în vârstă de 84 ani, pe atunci o reală promisiune în rândul tinerilor arhitecți care, după o carieră bogată în țară, avea să plece în Grecia. Să fie ăsta motivul uitării?”

Rep.: Cum vedeți schimbările apărute în lumea proiectării și ridicării clădirilor ?

M.O.: „În perioada menționată se constituiau, pe baza concursurilor de arhitectură, centrele localităților mai importante din țară. Ele cuprindeau cel puțin patru elemente comune, și anume casa de cultură, hotelul, primăria și magazinul general, completat cu locuințe. Acesta era nucleul în jurul căruia gravita, de fapt, populația orașelor. Nu țin minte configurația centrului Deva de atunci. Poate că s-au schimbat multe… Dar, la nivel național, după ’89, nici aici și nici în multe alte părți, nu s-a produs ceva remarcabil în personalizarea orașelor. Să putem fi mândri de contemporaneitatea realizărilor. În capitală, nu avem o filarmonică, un muzeu (început prin anii 80) sau o sală de sport moderne și nici multe alte dotări cu circuit internațional. Îndrăznesc să spun că performanța în arhitectură este în strânsă relație cu recursul la noile tehnologii – tema principală a prelegeri mele de aici. Este vitală formația continuă a specialiștilor. Aș spune că arhitectura bună costă! Trebuie să existe cineva care dă bani, fie că vorbim despre administrația publică locală, despre fonduri europene sau investitori care-și riscă banii. Cineva spunea că arhitectura prezentului nu se face din lut cum nici palatele trecutului nu s-au ridicat din chirpici. Mai mult, nu există o arhitectură performantă fără arhitecți valoroși. Ca țară, nu ne putem văduvi de imaginile arhitecturii înscrise în lumea acestor vremuri. Cine să vină la București și ce să vadă? Dar la Deva cine vine? Cetatea ar trebui introdusă într-un circuit nu numai turistic, ci și într-unul cultural și implicit arhitectural. Evenimentului de astăzi după amiază (n.red. joi, 18 ianuarie 2018) nu are o notă critică este, mai degrabă, de atenționare. Nu vreau nici eu și nici tinerii arhitecți din filiala Hunedoara să constatăm că trăim într-o lume a creației care se dezvoltă vertiginos, iar noi nu reușim să ținem pasul. Cum va putea deveni și Deva un punct de interes nu depinde doar de arhitecți ci de oamenii întregului oraș.”

Rep.: Ca profesor și cadru universitar ați îndrumat multe generații de studenți pentru profesia de arhitect. Ce sfaturi i-ați da unui tânăr aflat la debutul carierei sale în acest domeniu?

M.O.: „Eu nu-mi permit să dau sfaturi unui tânăr arhitect, pentru că fac parte din altă generație, ci să ofer reperele valorilor în devenire. Tinerii, arhitecți sau de altă profesie, în primul rând, trebuie să lucreze cu instrumenetele generației lor. E drept că am sugestii, dar ele se validează în dialog într-un dialog continuu. Dacă m-am ”cantonat” exclusiv în zona pregătirii studenților – cineva cu experiență e dator să le ghideze parcursul formării – țin să afirm că e mai puțin greu să faci arhitectură, decât arhitecți. Am inițiat, la un moment dat, cursuri privind conexiunile arhitecturii cu numeroase alte domenii: biologie, psihologie, filozofie, matematică, arte, modă, finanțe, putere, etc. Sunt incursiuni din care răsar idei originale în creația de arhitetură; descoperim modele perfecte ale naturii ce pot fi transferate în proiectele noastre. Tehnologia, la rândul ei, și-a pus amprenta pe tot parcursul istoriei edificării. Suntem în pas cu ele sau … restanțieri ? Întreb doar!”

Carte de vizită

Fost președinte al Ordinului Arhitecților din România (OAR) București, funcție pe care a ocupat-o timp de aproape opt ani, Mircea Ochinciuc este profesor univesitar emerit la Universitatea de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu” din Capitală. A îndrumat și format peste 50 de serii de studenți arhitecți, în cele peste șase decenii de când se află la catedră . ”Poate 2.000, dacă socotesc din 56′ și până în prezent”, spune, zâmbind. A predat între anii ’77 și 80′, la Universitatea de Arhitectură din Constantine – Algeria, conducând prima serie de arhitecți formați aici. În paralel cu cariera de dascăl, a fost arhitect. A lucrat, vreme de aproximativ 16 ani, sub bagheta unui foarte mare arhitect român, Cezar Lăzărescu, realizând lucrări importante de arhitectură din țara noastră, cum este Hotelul „Europa” din stațiunea Eforie, de la malul Mării Negre. Tot el a proiectat și clădirile primăriilor din Pitești sau Focșani, proiectul său de suflet – „mândria carierei sale” este Hotelul „Lebăda” din Delta Dunării. A participat la mai multe concursuri naționale și internaționale și spune că este un împătimit cititor de carte, „indiferent că e de literatură, arhitectură, artă, de călătorii sau … bandă desenată”.