„E atât de plăcut. Nu pot să descriu în cuvinte”
Italianul Francesco Forti şi-a dat jos hainele militare, iar, de trei ani, se străduieşte să le facă viaţa mai bună copiilor cu dizabilităţi de la „Casa Pollicino” din Valea Jiului
A uitat de armată şi se dedică acum, ca voluntar, copiilor cu dizabilităţi din Petroşani.
Italianul Francesco Forti, fost colonel NATO, iubeşte să respire aerul din Valea Jiului şi spune că nu poate exprima în cuvinte ceea ce simte în suflet, atunci când îi ajută pe copiii cu dizabilităţi de la Centrul Pollicino. Are un întreg album creat cu imagini de la acest centru unde vine de ani de zile şi priveşte fiecare fotografie cu o plăcere ce i se poate citi în ochi. Oftează şi ne arată cum bucuria unui eveniment organizat ca pe „covorul roşu” a transformat nişte fetiţe cu sindromul Down în adevărate dive. Şi asta graţie voluntarilor veniţi din Italia, special pentru a le umple timpul copiilor de la acest centru, copii pe care îi ştie după prenume. „Nu pot să vă spun ce simt. E…ceva! Am organizat o activitate, la sfârşitul săptămânii trecute, şi atât copiii, cât şi noi ne-am simţit foarte bine”, mărturiseşte
Francesco.
„Îmi place mult această ţară”
Francesco Forti a fost colonel NATOşi a colindat lumea cu trupele de elită. A fost marcat de activitatea militară şi nu a uitat niciodată că oamenii gândesc la fel, oriunde ar trăi. Asta îşi aduce aminte cel mai bine fostul militar, din perioada de armată. „Până în 2008 am fost militar. Am venit aici în România de două ori. Cu trupe din Polonia, Cehia, Bulgaria, Germania de Est şi altele. Pot să spun că toţi militarii gândesc la fel, fac aceleaşi gesturi şi au aceleaşi idei, indiferent de naţionalitate. Am fost şi la Sibiu, aceasta fiind cea de a doua mea sosire în România cu trupele NATO, alături de militari din toate ţările, inclusiv SUA. Eram şef şi pot spune că au fost câteva săptămâni de muncă grea, dar am avut şi plăcerea să intru în restaurantele româneşti şi îmi place această ţară mult. Îmi place să ies dimineaţa să repir aerul curat de aici, să simt mirosul pe care doar aici îl simt, ori să gust plăcerea de a locui câteva săptămâni pe an în România”, ne povesteşte Francesco Forti.
Interesat de activităţile culturale
A venit an de an la Petroşani, cu ajutoare, şi a creat o legătură strânsă între el şi cei de aici, care îl numesc „sufletul lor”, voluntarul „de suflet” al Casei Pollicino. Şi cum altfel, dacă fostul colonel singur recunoaşte că seara pregăteşte el însuşi cina pentru el şi voluntarii din Italia cu care are mereu activităţi la acest centru pentru copiii cu probleme. În plus, a convins italienii că merită să investească aici şi e mândru că a reuşit să-i facă să le dea bani românilor pentru astfel de activităţi. „Sunt aici cu 9 copii care vin şi ei ca voluntari. Am convins italienii să dea bani pentru Casa Pollicino. Acum mă consider bolnav de România şi o simt în sufletul meu ca pe ceva ce nu ştiu să descriu în cuvinte. Îmi place berea şi să mă plimb pe străzile de aici şi pot să spun că, din 2010, vin an de an la Petroşani”, a mărturisit Francesco.
Toţi copiii de aici îl cunosc şi îl salută în italiană, iar el recunoaşte că după ce a lăsat milităria deoparte îl interesează mai mult activităţile legate de cultură. Găseşte soluţii la orice problemă şi stă deoparte lăsând tinerii de liceu din provincia Belluno, Italia, să afle pe pielea lor ce înseamnă să fii voluntar.
