Actualitate
Florica Bercea în dialog cu poeta Paulina Popa
„Poezia este o biserică în care cel ce scrie poate oficia nestingherit”
„Mă detaşez de jocul mizerabil, circul politic, de învrăjbirea neamului meu,
stau în cărţile mele, în poeme şi mă rog lui Dumnezeu pentru semenii mei,
să-i ajute să se trezească, să vădă cu ochii pe care îi au pentru a vedea
şi nu doar pentru a le înfrumuseţa chipul” – Paulina Popa
Te-ai născut într-un sat fabulos, unde Ilene Cosânzene se plimbau libere prin livezi, iar Feţi-Frumoşi priveau cu condescendenţă. Ar putea fi acesta motivul pentru care în bio-bibliografia ta se pot găsi zeci de cărţi pentru copii, unde natura este stăpână?
– Vălaniul este satul în care niciodată nu s-a întâmplat ca natura să fie agresată, unde pădurea, în general toată natura: văi, ape, livezi, dealuri, pâraie, au rămas cumva în fabuloasa lor sălbăticie. O sălbăticie atât de ordonată, atât de curată, de fabuloasă. Dacă mă întorc la copilărie nu văd niciun tablou în amintirile mele, năpădit de bălării, tufăriş, scaieţii cei huliţi, ape lâncezite… etc. În copilărie, acolo în acea sălbăticie ordonată, totul era atât de curat, de întreţinut, de îngrijit. Umblam desculţi prin pădure şi nu-mi amintesc decât ape limpezi. Da, cred că de acolo vin toate poeziile mele, fie pentru copii ori nu. Îmi amintesc de frumuseţea serilor în care bunicul ne citea din Scriptură, de sfârşitul de săptămână când tata venea de la Arad, mereu cu câte o carte (Eminescu, Coşbuc, Iorga, Mark Twain…). Făţii-Frumoşi ori Cosânzenele copiăriei mele erau mai degrabă personajele din istorisirile bibice ale bunicului (Sfântul Petru, Iisus, Feciara Maria, Avraam, Noe, etc…)
Cum a fost viaţa în comunitatea satului Vălani, relaţiile sociale?
– Vălaniul era un sat mic, o comunitate în care oamenii se întâlneau cu bucurie. Ce-i drept, zilele în care erau toţi împreună erau sărbătorile, cănd, incredibil, se întâlneau toţi la biserică, absolut toţi sătenii, chiar dacă pentru a merge la Sfânta Liturghie parcurgeau doi kilometri, treceau, printr-un noroi până la genunchi, un deal, pentru a ajunge acolo. Asta pentru că în Vălani, biserica a fost construită doar în `90. Aici aş vrea să fac o paranteză: mama mea şi tatăl meu, cel plecat la Domnul; au fost distinşi de către Episcopia Aradului, princhiar participarea Inaltpreasfinţitului Timotei, pentru construirea unei biserici în Vălani, biserică sfinţită abia în 1996). Aveam în jur de 10-12 ani când s-a pus problema, pentru prima dată, a construirii unei biserici. A fost mare scandal, şi asta pentru că era mai mult decât un curaj să propui aşa ceva într-o vreme în care era interzis pânăşi zâmbetul, să nu mai vorbim de biserică. Apoi, pe la vârsta de 14 ani, au venit şi l-au rodicat pe bunicul. Îmi amintesc nişte domni îmbrăcaţi în haine din piele, negre. Oameni urâţi şi răi. Doamne, cât am plâns şi cum ne-am rugat până s-a întors bunicul! O lume în care, aşa cum spunea Steinhardt, semenii nu suportau fericirea celuilalt, făcând totul pentru a o spulbera. Mi-e teamă a recunoaşte căşi azi se întâmplă la fel.
Să fie acesta momentul care a declanşat în viaţa ta farmecul poeziei?
– Cred că oamenii care au ochi pentru a vedea, ori altfel spus, cei care au o fărâmă de sensibilitate, o genă artistică, de câte ori se află în mijlocul naturii simt că trăiesc un moment dintr-un film şi că el este actorul, acela care poate, şi chiar face, minuni în acel film. Artistul se consumă, trăieşte actul creator cu o intensitate care declanşează o stare de confundare cu natura. Asta şi pentru că actul creator se produce chiar în momentul în care se şi consumă (asta pentru artist) Trezirea, nu de puţine ori bruscă, determină întrebări: ce este mai important: momentu creaţiei ori obiectul ei, rezultatul, ce ar fi această trăire fără semenii cu care trebuie, sau, cel puţin ar trebui, să împarţi obiectul creaţiei, poemul, tabloul, proza, fragmentul muzical, etc…etc.., cum vei reuşi să declanşezi acea trăire artistică în consumatorul de artă, cum vei reuşi să transmiţi, „acel ceva” fără care creaţia nu este creaţie, celui din faţa ta? Dacă aş fi reuşit un răspuns mulţumitor pentru mine, ţi l-aş spune şi ţie. Cred că, totuşi, un foarte imprtant moment în parcursul creator este emoţia artistică pe care ai reuşit să o trăieşti şi apoi să o transmiţi. Da, cred că acolo în mijlocul naturii s-a declanşt bucuria poeziei. La-nceput putem vorbi despre o poezie a desenului care a glisat uşor, uşor, în vers.
Ai vrea să ne vorbeşti puţin despre momentul debutului tău literar?
– Debutul s-a petrecut la Oradea, cu un poem pe care aş dori să-l redau: „Am desenat odată o frunză,/ a venit vântul şi-a luat-o./ Am desenat odată un copac,/ a prins rădăcini, crescând./ Te-am desenat pe tine-apoi/ dar tu-ai rămas mereu la fel.” Era un poem scurt, despre încremenirea în tipare. Mi-l amintesc pe scriitorul Corneliu Crăciun, cel care era sufletul tinerilor poeţi, alături de Nicolae Brânda şi Gheorghe Pituţ, la Beiuş, cum desfăcea într-o mie de feluri fiecare poem pe care îl scriam. Eram în doliu, murise bunica mea Dora, iar Pituţ mă numea „ Cea cu năframă neagră” şi mult după doliu, am rămas cu acest nume în cercul nostru de la Beiuş. Trăiam cele mai frumoase vise şi nu ştiam că trebuie să am în vedere că poezia este un vis, dar trezirea la realitate trebuie să se întâmple şi, ca urmare, asumarea acestei reveniri la realitate este obligatorie. Încă din momentul debutului literar am ştiut că poezia este viaţa mea şi aşa va fi pentru tot restul pe care Dumnezeu a rânduit să-l trăiesc.
Aminteşti mereu de protecţia divină, de Dumnezeu…
– Cred că tot ce suntem, suntem prin voia lui Dumnezeu şi că nimic nu suntem şi nu vom fi inafara lui Dumnezeu. Nimic nu este fără credinţăşi rugăciune, iar poemul este o scară către ceruri. Îmi amintesc anii în care eram duşi cu forţa la şcoală ori la alte întâlmiri, exact în ziua de Paşti sau de Crăciun. Şi totuşi, în sufletelle noastre era Dumnezeu, chiar dacă pe buze – cel rău. După anii 1990 Dumnezeu s-a mutat pe buze, iar cel rău în suflete. Durerea unei lumi în care domneşte satana şi banul, este cea care determină mari convulsii. Iată presa, mai ales cea vorbită, cum, în subsidiar, ne trensformă în dobitoace Cred că ar trebui să ridicăm următoarea problemă: se acoperă, se trage sub preş, avem parchete, avem trei parchete, dar nu ne asumăm responsabilităţi, avem organizări diferite, există partizanate politice, dar nu avem partizanate ale bunului simţ, nu avem informare, nu avem considerare faţă de semeni, faţă de „fratele nostru”. Cred că numai în momentul în care înţelegem că intervenţia lui Dumnezeu ne poate salva, lumea se va schimba. Ori noi ne punem nădejdea în Uniunea Europeană, (cea cu Premiul Nobel?????), în preşedinţi, în sisteme. Stăm încovoiaţi în faţa politicului, a „partidocraţiei ce sufocă România” vorba lui Lazăr Plăcintă, şi uităm că numai o verticalitate care include, obligatoriu, morala creştină, ne poate salva. Vieţuim într-o ţară în care toţi se vaită într-un mod aproape obscen, şi uităm că nu ne putem impune doar văitându-ne. Ar trebui să avem o atitudine, să ne asumăm această atitudine, să avem o vieţuire creştină, să propovăduim, să credem, să avem aşezarea unei direcţii către libertatea întru Dumnezeu.
Ai vorbit cu uşoare trimiteri social-politice, dar nu te-ai implicat politic.
– Cred că direcţia în care ne îndreptăm, ignorând reclădirea sentimentului de ţară, nu permite implicarea mea, cel puţin acum, într-o asemenea mocirlă. În ţara aceasta, pe care o iubesc cu toată fiinţa, gunoaiele se ridică prea repede la suprafaţă. Cred că ar trebui să fim mai activi, mai demni, să ne detaşăm de coada Europei, să conştientizăm că mulţi vorbesc nefundamentaţi despre România. Cred că merităm un respect care ar putea viza faptul că suntem parteneri, nu suntem supuşii unei porţi. Să nu uităm că avem în noi crâmpeea Duhului Sfânt, că avem inteligenţe de nivel mondial, mari valori literare, artistice, ştiinţifice, sportive. Nu putem uita că oriunde, ori în orice domeniu am căuta, la nivel mondial, găsim nume de români, găsim mari personalităţi româneşti. Trebuie, spun, să nu ignorăm potenţialul care zace în fiecare din noi. Poate, mai simplu: Hai să fim mai luminoşi! Mă sperie atunci când constat că în fruntea acestei ţări stau oameni care văd doar partea goală a paharului, ori care îşi pleacă genunchii în faţa demonului pe numele său, banul şi uită pentru ce, bietul popor român i-a urcat în acele jilţuri de vacă. Poate ar trebui să mă opresc şi pentru că limbajul acesta nu este pe măsura mea poetică. Îl apreciez pe Varujan Vosganian pentru puterea de sta, scriitor fiind, printre mulţi politicieni care se atacă asemenea hienelor, securişti cu arme mudare. Îi văd pe cei tineri şi mă întreb: câtă putere ar trebui să aibă pentru a nu accesa acelaşi limbaj vulgar, pentru a nu fi târâţi în aceiaşi mocirlă? Eu nu forţez nota, eu îmi exprim o idee clară, în viziunea mea.
Ai scris în jur de 25 de cărţi de poezie. Ce este poezia? Ce înseamnă pentru tine poezia? De ce poezie?
Toate cărţile mele vin atunci când vor ele, altfel spus atunci când este predestinat să vină. Cred că la naştere, fiecare dintre noi (sufletul) semneză un contract cu Domnul Dumnezeu, şi tot ce este scris în acel contract, cu siguranţă trebuie îndeplinit. Desigur, omul este înzestrat cu voinţăşi raţiune, şi este liber să hotărască. Un proverb spune: „Dumnezeu îţi dă, dar nu te forţează”. Cel care a citit Scriptura, şi cred că tot mai mulţi se apleacă asupra studiului Sfintei Scripturi, ştiu că este aproape o poruncă înmulţirea talanţilor. Aş vrea să cred că toate cărţile mele sunt scrise cu dorinţa de a îndeplini porunca. Nu ştiu dacă, de fiecare dată am reuşit. Numărul cărţilor nu contează, contează valoarea, esenţa, limbajul simplu, curat, limpede. Apropo de simplu: cred că simplitatea este un element raţional la care ajungem după multe exerciţii spirituale. Raţiunea este aceea care ne ţine cu ochii deschişi. Doamne, câte văluri se aruncă zilnic peste ochii noştri. Cred, cu tărie, că raţiunea este o fiinţă perfectă, cu picioare subţiri, care merge cu multă băgare de seamă printre bolovanii sociali, printre viperele din hăţişurile prin care este obligată să treacă. Poezia, limbajul sufletului, strigătul. Din nefericire, mulţi ani, poetul a fost obişnuit să se ascundă printre cuvinte, se mai întâmplăşi azi, ceea ce duce la o îndepărtare de public. Oricum, d-a lungul timpului, poezia nu s-a adresat unui public foarte larg. Cred că nu este firesc a coborî limbajul la o înţelegere în masă. Societatea a evoluat, asemeni publicul, ceea ce mă face să cred că limbajul, eliberat de balast, al poeziei poate ajunge la , din ce în ce mai mulţi, cei ce iubesc frumosul.Cred că poezia este o biserică în care cel ce scrie poate oficia nestingherit. Pentru mine poezia este o artă. Eu cred că arta, prin trăirea unui sentiment în faţa sa, influenţează societatea aşa cum un vis influienţează individul. Uneori cred că poezia este un vis. Un vis frumos care ar putea preschimba lumea. Poezia este visul, este terapia, este fabulos, este senzaţionalul, este lumina cea mai lumină. Cred în terapia prin frumos, prin poezie, prin artă în general. Expunând omul unei terapii prin artă realizăm un plăcut act de eliberare, de înoire. Poezie, pentru că nu se poate altfel, pentru că emoţionează, vindecă, ridică.
Şi totuşi tot mai puţini cititori. Tot mai puţini consumatori…
– O, nu! Tot mai mulţi consumatori. Poate, tot mai puţini cumpărători. Asta afectând într-adevăr, producţia editorială, dar nu, neaparat, consumul. Noi, editorii suntem afectaţi. Din păcate, internetul este un concurent căruia nu-i putem rezista. Cultura internetului este stăină publicului din România, de aceea „la noi ca la nimeni”, fiecare fură texte, citeşte ce vrea, de unde vrea, nu plăteşte nimeni pentru nimic. Aştept ziua şi nu ştiu dacă eu voi ajnge să văd că arta se plăteşte în funcţie de valoare. Încerc să fac spectacole poetice cu bilet de intrare, cultivând cumva publicul în ideea că valoarea nu se oferă, se cumpără. Fără succes, însă. Mulţi scriitori cred că oferind îşi fac publicitate. Greşit! Niciodată nu vor fi apreciaţi dacă vor oferi cu atâta uşurinţă munca, produsul intelectului lor. Lucrurile de valoare nu se oferă, ca nu cumva tu să rămâi cu nimic.
E vorba cumva de spiritul managerial de care ai dat dovada ş în conducearea Casei de editare Emia?
– Nu uit zilele de început ale Casei de editare Emia. A fost multă dragoste, echilibru, teamă. A fost foarte, foarte multă muncă, nopţi nedormite, drumuri, alergătură, zbatere. Doamne, câtă muncă înmagazinează acestă casă de editare! Iubesc tot ce ţine de Emia, iubesc fiecare carte, fiecare autor, fiecare colţişor, unul mai lumnos, unul mai întunecat, al acestei EMIA. Cum aş putea să „arunc” atâta muncă atâta zbatere?! Uneori am fost puternică, uneori obosită, uneori vulnerabilă, aproape întotdeauna, solară.
Dacă ar fi să reconstruieşti cum ai prefigura lumea ta?
La fel. Nu aş schimba nimic. Dumnezeu a rânduit să mă nasc în satul cu îngeri, cu bunici şi părinţi fabuloşi. Am o familie pe care o iubesc, copii minunaţi, nepoţi ca nişte lăstari viguroşi în mijlocul casei mele. Am poemul meu, cu braţe ocrotitoate, pe care îl iubesc şi mă iubeşte. Aş reconstrui o lume la fel cu cea în care trăiesc, cu prieteni minunaţi. Şi totuşi, aş exclude din lumea mea vulgul şi mizeria social-politică de care mă detaşez, aducând mai multă dragoste cu poemul meu-rugăciune, ca o scară către Dumnezeu
[notification type=”standard”]
Fişă personală
PAULINA POPA (n. 29. 08. 1953, Ciunteşti, judeţul. Arad), poet, publicist, editor. A mai semnat: Alina Cerb, Nana Berce. Părinţii: tatăl, Alexandru Berce, mama, Maria Popa. Studii: Institutul Pedagogic Beiuş (1969-1973). Familia: Se căsătoreşte cu preotul Lucian Popa ( 1975) cu care are două fiice ( Emanuela-Lucia şi Maria-Paulina). Activitatea extraliterară: lucrează în învăţământ la Caransebeş ( 1973 – 1980). Nu mai are voie să lucreze în învăţământ, fiind soţie de preot. Rechemată în învăţământ ( 1990 – 1996). Membru în Consiliul de Administraţie Cofinec-România ( 1995-1997). Înfiinţează la Deva, Casa de Editare Emia, 1997. Activitatea literară: debut cu poemul Jocul desenului meu ( concomitent în Crişana, Oradea şi revista Zbor Alb, Beiuş 1970). Debut editorial cu volumul Rugă Mânuitorului ( 1991). În 1998 pune bazele Revistei de Cultură Semne-Emia a cărei director este. Colaborează la revistele:” Arca”, „Cnvorbiri literare”, România Literară”, „Conta”, „Luceafărul”, „Viaţa Românească”, „Poezia”, „Poesis”, ”Cafeneaua Literară” etc. Din 2000 organizează, anual, la Deva, Festivalul Internaţional de Poezie Emia. Premiul Uniunii Scriitorilor din România, filiala Arad, pentru volumul Rochia nesupunerii (2001); Premiul revistei „Convorbiri Literare” pentru revista Semne (2001); Premiul Sensul iubirii, Drobeta Tr. Severin, pentru volumul Ghilotina sinelui (2004); Premiul revistei Arca pentru volumul Cartea Iordania ( 2008); Premiul pentru Poezie la ediţia a XVI-a a Zilelor „Convorbiri Literare, (aprilie 2012) . Membră a Uniunii Scriitorilor din România, din anul 2000. În anul 2010 i se conferă Titlul de Cetăţean de Onoare al municipiului Deva. Cărţi publicate (poeme): Cu mâinile în flăcăr,i Deva, Editura Călăuza, 1991; Nunta cuvintelor, Timişoara, Editura Helicon, 1995; Aură amară, Timişoara, Editura Helicon, 1996; Căderea, zbor ameţitor / La chute, vol envirant ( Traducerea Paula Romanescu), Timişoara, Editura Helicon, 1997; Cuvinte sărutate de Ingeri, cu o prefaţă de Î.P.S.Timotei, Arhiepiscopul Aradului, 1997; Candoare agresivă, Timişoara, Editura Helicon, 1998; Între tăcere şi tăcere, Timişoara, Editura Helicon, 1998; Ghilotina sinelui, Bucureşti, Editura Vinea, 2000; Rochia nesupunerii, Deva, Editura Emia, 2001; Bărbaţii secolului( cu o prefaţă de Dan Cristea), Bucureşti, Editura Cartea Românească, 2002; Să înşeli moartea cu vorbe de dragoste ( cu o prefaţă de Gellu Dorian), Botoşani, Editura Axa, 2003; Men of the Century ( translated into english by Radu Doru Cosmin), Deva, Editura Emia, 2003; Die maenner des Jahrhunderts ( traducere de Daniel Pop), Deva, Editura Emia, 2003; scrisori către onia snaider scrise de paulina popa, Deva, Editura Emia, 2003; Nepământeanul – antologie de autor, Botoşani, Editura Axa, 2004; Îngerul politic, Deva, Editura Emia, 2004; Lettres a onia snaider ecrites par paulina popa, Deva, Editura Paula, 2006; Departele /Le loinatin / The distance ( traduit par Dessina Cioflica), Deva, Editura Paula, 2006; Cartea Iordania, Deva, Editura Emia, 2008; Altă vorbire / Autre langage (Traduits par Linda Bastide), Paris, Editura Poetes a vos plumes, 2009; Păsări de piatră, Deva, Editura Emia, 2010. Cărţi publicate ( proză): Starea de dialog,Deva, Editura Emia, 2007. Cărţi pentru copii (selectiv): Rugă Mântuitorului, Deva, Editura Călăuza,1991; Cartea cu iepuraşi, Bucureşti, Editura Ion Creangă, 1992; Lângă Tine, Doamne, Beiuş, Editura Buna Vestire, 1995; Un dar pentru mama, Bucureşti, Editura Ametist-92,1995; Cântecul anotimpurilor,Deva, Editura Emia, 1998; Pădurea Cosânzenei / The fairy’s forest, Deva, Editura Emia, 2003; Mami, vine Moş Crăciun!, Deva, Editura Emia, 2009.
Referinţe în volume: Mircea A. Diaconu, Atelierele poeziei, Bucureşti, Editura Fundaţiei Culturale Ideea Europeană, 2005; Maria Razba, Personalităţi hunedorene. Dicţionar Secolele XV-XX, Biblioteca Judeţeană Hunedoara, 2002; Dumitru Velea, Camera cu pereţii de oglinzi, Craiova, Editura Sitech, 2006; Ştefan Nemecsek, Literatura hunedoreană (de la începuturi până în prezent), Vol. I, Vol. III, Petroşani, Editura Realitatea românească, 2008; Gabriela Chiciudean, Între intenţia autorului şi interpretare, Sibiu, Editura Imago, 2008; Ladislau Daradici, Consideraţii critice asupra liricii Paulinei Popa, Arad, Editura Mirador, 2008; Radu Voinescu, Timpul poeziei, poete contemporane / Time of poetry, contemporary poetesses, Bucureşti, Casa de Editare Odeon, 2009; Dumitru Hurubă, Cititorul de iluzii, Timişoara, Editura Eubeea, 2010. Eugen Evu, Motoare de căutare sau Cartea ca vietate, Editura Rafet, 2012
Referinţe în periodice: Numeroase referinţe în periodice
[/notification]
Actualitate
Salariații Arhivelor Naționale, inclusiv din județul Hunedoara, în grevă de avertisment – prima din istoria instituției
Angajații Arhivelor Naționale din aproape toată țara, inclusiv din județul Hunedoara, s-au aflat în grevă de avertisment, astăzi, 4 noiembrie, timp de două ore. A fost prima acțiune de acest fel din istoria de 192 de ani a instituției.
Și salariații Serviciului Județean al Arhivelor Naționale Hunedoara s-au alăturat colegilor lor din țară și au organizat, astăzi, o grevă de avertisment, în intervalul orar 12:00 – 14:00. Protestul, desfășurat la nivel național, a marcat o premieră absolută, atât pentru Arhivele Naționale, cât și pentru Ministerul Afacerilor Interne, fiind prima grevă din istoria instituției, dar și a acestui minister.
Inechitate salarială
Principalul motiv al protestului este discriminarea salarială. „Angajații serviciilor județene ale Arhivelor Naționale ale României au ajuns la această formă de protest din cauză că toate demersurile de până acum nu au avut rezultatul scontat. Funcţionarii publici şi personalul contractual din serviciile județene ale Arhivelor Naţionale ale României au încercat, prin toate mijloacele legale posibile, să elimine inechitatea și discriminarea salarială la care sunt supuși față de Aparatul Central. Subliniem că suntem singura instituție rămasă în această situație de discriminare evidentă. Totodată, nerezolvarea inechităților salariale va duce la probleme serioase, cu urmări catastrofale pentru o societate democratică: nesoluţionarea numeroaselor solicitări privind vechimea în muncă sau reconstituirea dreptului de proprietate, neeliberarea actelor de stare civilă pentru dobândirea cetățeniei române, scăderea capacităţii instituției de gestionare a celor mai importante documente istorice care aparțin Fondului Arhivistic Naţional. Practic, funcţionarea unei societăţi democratice nu poate exista în afara Arhivelor Naționale ale României! Mai mult decât atât, statul român este obligat să asigure documentelor istorice condiţii de păstrare și de conservare, care să le facă accesibile şi peste cinci secole, iar angajaţilor trebuie să le garanteze aplicarea principiilor constituţionale ale egalităţii de tratament între toţi salariaţii şi să evite discriminarea acestora. Inechitățile și discriminarea salarială, lipsa acută de personal și condițiile precare de muncă au dus la plecări masive din Arhivele Naționale, personalul îndreptându-se spre alte instituții salarizate corect, care respectă principiul ” la muncă egală, salariu egal”. Dacă demisiile vor persista în Arhivele Naționale, în majoritatea structurilor județene se va pune lacătul pe ușă!”, se arată într-un comunicat oficial.
Ar putea fi declanșată grevă generală, din 11 noiembrie
În cazul în care factorii decizionali nu vor lua în seamă revendicările angajaților și nu se va găsi o cale de rezolvare, următorul pas va fi declanșarea grevei generale, începând cu data de 11 noiembrie 2024. “Domnilor Guvernanți, avem încredere că vă veți îndrepta atenția spre una dintre cele mai importante instituții din România, care gestionează 343.334 m.l. de documente create începând cu anul 1001!”, se mai arată în comunicat.
Actualitate
Minor din Deva, prins de polițiști cu țigaretă artizanală în timpul unei razii
Pe 1 noiembrie 2024, în jurul orei 23:05, polițiștii Biroului Ordine Publică Deva au observat un grup de trei tineri pe o alee din municipiu. Unul dintre aceștia, un minor de 16 ani din Deva, a încercat să fugă, dar a fost prins de polițiști.
În urma verificărilor, s-a constatat că acesta și un alt minor de 15 ani confecționaseră o țigaretă artizanală ce conținea substanță vegetală uscată, care a fost ridicată pentru continuarea investigațiilor.
Minorul a fost condus la sediul Poliției și ulterior preluat de părinți.
”La data de 1 noiembrie 2024, în jurul orei 23:05, în urma unei acțiuni de tip razie, polițiștii Biroului Ordine Publică Deva au observat, pe o aleea din municipiu, un grup format din trei tineri. La vederea polițiștilor, unul dintre aceștia ar fi încercat să se sustragă, fiind depistat la scurt timp de către polițiști, care au stabilit, în urma legitimării că cel în cauză este un minor, de 16 ani, din Deva. Din verificările efectuate la fața locului, polițiștii au stabilit că acesta, împreună cu alt minor, de 15 ani, ar fi confecționat țigareta artizanală. În zona unde au fost inițial observați cei trei, polițiștii au descoperit țigareta în cauză, care conținea substanță vegetală uscată, ce a fost ridicată în vederea continuării verificărilor. Cei trei au fost conduși la sediul Poliției, au fost invitați reprezentanții legali ai acestora, cărora le-au fost comunicate aspectele constatate, fiindu-le încredințați minorii. În cauză, polițiștii au întocmit proces-verbal de constatare, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, cumpărarea sau deținerea de droguri de risc pentru consum propriu, fără drept, cercetările fiind preluate de polițiștii S.C.C.O. Hunedoara, conform competențelor de investigare”, informează reprezentanții IPJ Hunedoara.
FOTO: ARHIVĂ
Actualitate
Pompierii hunedoreni: 152 de intervenții și 90 de hectare de teren afectate de incendii în trei zile
Pompierii hunedoreni au intervenit în 152 de situații și misiuni între 1 și 3 noiembrie 2024. Cele mai multe intervenții au fost acordate de echipajele SMURD, care au asistat medical 106 persoane.
De asemenea, echipaje din Deva, Hunedoara, Ilia și Dobra au stins patru incendii de litieră și fond forestier în Roșcani, Dobra, Muncelu Mic și Muncelul Mare, afectând aproximativ 90 de hectare. Incendiile au fost cauzate de focuri deschise în spații necontrolate.
”În zilele de vineri, sâmbătă și duminică, pompierii militari ai ISU Hunedoara au gestionat peste 135 situații de urgență înregistrate la nivel județean, dar au executat și 17 misiuni de informare preventivă și recunoașteri în teren. Majoritatea solicitărilor primite au fost pentru acordarea asistenței medicale de urgență, echipajele SMURD oferind sprijin pentru 106 de persoane aflate în dificultate. În aceste 3 zile, echipaje de stingere de la Detașamentele de pompieri din Deva și Hunedoara, de la Secția de pompieri Ilia și de la Garda de Intervenție Dobra au intervenit pentru lichidarea a 4 incendii de litieră de pădure și fond forestier care s-au manifestat în zonele Roșcani, Dobra, Muncelu Mic și Muncelul Mare. Totodată, pompierii au executat, duminică, misiuni de supraveghere a zonelor incendiate, prevenind pericolul de reaprindere. În urma acestor incendii au au fost afectate aproximativ 90 de hectare de teren. Cauza probabilă a declanșării incendiilor a fost focul deschis în spații deschise. Vineri, pompierii Detașamentului Petroșani au intervenit în zona Dâlja pentru lichidarea unui incendiu de vegetație uscată, mărăciniș și lăstăriș. Suprafața pe care s-au manifestat flăcările a fost de 5000 metri pătrați, iar împrejurarea care a determinat izbucnirea incendiului a fost focul deschis în spații deschise. Alte 3 incendii de vegetație uscată s-au produs în Bretea Streiului, Deva, și Hunedoara. În aceste 3 zile, echipajele de stingere au acționat pentru lichidarea a 5 incendii de o amploare redusă, dar care se puteau extinde punând în pericol bunuri materiale importante. Unul dintre acestea s-a produs la un autoturism care se afla staționat în parcarea unui centru comercial din Deva. Nu au fost înregistrate victime, iar cauza probabilă a fost un conductor electric defect, neizolat corespunzător. În această perioadă, pompierii hunedoreni au sprijinit Serviciul de Ambulanță Județean, în 7 situații care au impus aceste intervenții. Totodată, în zilele de vineri, sâmbătă și duminică, echipaje de pompieri din cadrul ISU Hunedoara au efectuat 17 activități de informare preventivă și recunoaștere în teren, iar la alte 9 intervenții s-a acționat în sprijinul comunității. ATENȚIE! Este interzisă arderea miriștilor, vegetației uscate și a resturilor vegetale, indifferent de forma de proprietate a terenului. Nerespectarea prevederilor legale privind interzicerea arderii miriştilor, turbăriilor, litierelor pădurii, stufului, tufărişurilor sau vegetaţiei ierboase constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 7.500 lei la 15.000 lei, pentru persoane fizice şi de la 50.000 lei la 100.000 lei pentru persoane juridice. Focul, scăpat de sub control sau în condiții de vânt puternic, poate produce pagube materiale însemnate, punând în pericol sănătatea și chiar viața semenilor. În cazul incendiilor de vegetație uscată, flăcările se întind cu repeziciune, cuprinzând suprafețe foarte mari, iar pompierii militari depun eforturi considerabile pentru a opri propagarea arderilor, care riscă să afecteze căi de comunicații și să cuprindă gospodăriile cetățenilor. În continuare, pompierii militari hunedoreni vor fi la datorie, 24 de ore din 24, pentru gestionarea operativă a situaţiilor de urgenţă şi acordarea primului ajutor medical calificat persoanelor aflate în dificultate.”, informează reprezentanții ISU Hunedoara.
FOTO: ARHIVĂ
-
Actualitatecu 3 zile in urma
Octogenarul dispărut din Brad, găsit după mai multe ore de căutări. Un câine l-a încălzit toată noaptea
-
Actualitatecu 2 zile in urma
„Zâmbetul Muzicii” – Soprana Teodora Gheorghiu, bas – baritonul Sorin Coliban şi pianista Diana Ionescu, la Deva
-
Actualitatecu o zi in urma
Reabilitarea clădirilor Liceului Tehnologic „Constantin Bursan” din Hunedoara, aproape de finalizare. Se realizează ultimele retuşuri
-
Actualitatecu o zi in urma
Recital de colinde susținut de îndrăgitul artist Ștefan Hrușcă, înainte de Crăciun, la Deva
-
Actualitatecu o zi in urma
Întreruperi de energie electrică, programate în perioada 4 – 8 noiembrie, în județul Hunedoara
-
Actualitatecu 2 zile in urma
Corvinul, înfrângere la scor de neprezentare
-
Actualitatecu o zi in urma
Podiumuri hunedorene la Cupa Mondială de Taekwon do ITF
-
Actualitatecu 3 zile in urma
Polițiștii, profesori pentru o săptămână. Ore de educație rutieră și juridică, susținute în mai multe școli din județ